La ce ne ajuta sa descoperim tot mai mult Universul? Nu vom ajunge sa il cunoastem in intregime, oricum. Dar rautatea si curiozitatea il nimicesc pe om facandu-l din cale afara de egoist, vrand sa stie si sa controleze totul.
Totul nu poate fi controlat decat in Absolut, ori, omul ajunge in starea de absolute doar dupa moartea sa. Atunci, cum poate crede omul ca el detine totul? Cum poate crede el ca va de descoperi si va epuiza toate misterele ce il inconjoara? Omul traieste si moare cu aceasta iluzie; doar dupa ce va renaste va afla misterul Absolutului.
Dar oare misterul nu mai e necesar vietii omului ? Se observa ca misterul e putin in ziua de azi si atat cat reprezinta el, este apreciat de cei ce inca mai cred si spera la nemurirea cunoasterii luciferice. Acei oameni ce “nu distrug corola de minuni a lumii” au totul dispus in fata lor: ei nu incearca sa il puna in ecuatie si nici nu incearca sa il rezolve; ei il iau asa cum e el, in stare pura, nealterata si se joaca cu el, nu il silesc si nu trag de el pentru a deveni ceva nedorit si prelucrat.
Omul vrea totul, dar nu il va obtine. Mai incolo, se va incapatana, -caci asa e firea lui- si se va nimici pe sine. Prin dorinta sa arzatoare, omul se va autodistruge datorita obsesiei sale de a gasi si de a sti tot. Nimeni nu cunoaste totul, iar totul ne cunoaste pe noi toti. Acesta e avantajul Totului in fata noastra: el ne cunoaste pe noi toti si stie ca nu suntem in stare sa il stim pe de-a-ntregul.
Daca mintea umana din zilele noastre se rezuma la exacerbarea artei tehnologice, omul poate fi numit homo mecanicus, deoarece el pune tehnologia in fata socialului. Ori, aceasta punere va crea masinarii pe banda rulanta, ce stiu a vorbi doar codat, neplastic. De la exprimarea codata, mai este un singur pas catre gandirea codata si in fine, practicile codate ce sunt menite de a ruina pana si ulima farama de umanitate aflata in zilele noastre. Limbajul, gesturile, comportamentul, caracterul si personalitatile vor deveni de nerecunoscut, si toti vom fi vrut a ne naste in alte vremuri si alte timpuri.
miercuri, 11 noiembrie 2009
luni, 19 octombrie 2009
Comunisti tineri, indoctrinati de mici
Pe un forum, imi scrisese un nenea -care din cate se pare avea 20 de ani- care la cele spuse, m-a lasat stupefiata de maturitatea si inteligenta de care da dansul dovada.
Subiectul suna cam asa :
"Merita PSD...?
E plin de comunisti. Si nu sunt doar vorbe, sunt chiar fapte !
In alegeri, ei au folosit sloganul: "Votati pentru cei multi !".
Pe vremea lui Lenin, comunistii s-au autointitulat "bolsevici" (cei multi).
Sunt de parere ca in PSD inca mai sunt persoane de acest fel, si ca este un partid plin de comunisti. "
Dansul, scrie:
"citesc cu un amuzament iesit din comun cea ce voi discutati pe aici :) ... eu lucrez in sistem sunt acolo sus ... si cred ca sunt cel mai indreptatit sa am un cuvant mai greu de spus ... vorbe spuse aiurea ... nu valoareaza nimic ... ( sau am uitat eu oare ca inca in romania mass media este inca a 4 a putere in stat ) ... nu mai spune`ti voi ce e bine si ce nu ... cand ve`ti fi acolo si ve`ti trai la acelasi nivel cand ve`ti ajunge sa cunoasteti .. atunci .. intradevar veti avea un punct de vedere .. eligibil :) pana atunci ... sunteti doar marionete`le unora si altora :) si cand spun asta ma refer la mass media :) ... PSD/PNL/PDL de bine de rau astia comunisti astia hoti astia corupti .. astia au condus tara din cauza lor aveti unde sa dormiti parinti vostri sau chiar voi aveti un job un salariu mizer din care abia va duceti traiu :) ar trebui sa apreciati asta ... asa cum sunt ei .. ei fac toata treaba ... sau voi vreti sa fi`ti aia naspha care critica si isi baga pula in tot ? ... lucrurile nu se rezolva asa Trust Me ! .... oricum .., va respect opiniile ... da incercati sa ganditi dincolo de asta :) !P.S: Eu sunt comunist asa cum zice`ti voi :) sincer ma mandresc cu asta ! nu vreau sa fiu niciodata un ratat hipnotizat de mass media si care nu are ce face si comenteaza aiurea :) ... nici macar 1 % nu stiu ce inseamna cuvantu politica ... asa ca va rog ... frumos ceva :) ... fuck off :)"
La care eu, ii raspund:
" Eu nu stiu cum ai ajuns sa lucrezi tu "acolo sus", avand in vedere modul in care scrii... A da, am uitat. Inca se mai practica nepotismul, si cu siguranta ai ajuns sus-pus nu datorita skill-urilor tale, ci datorita pilelor tale.
Asta este Romania... promovam taranismul si promovam tampenia, prostia si incultura :)
Si crezi ca lumea nu e constienta ca fiecare partid are buruienile lui...? Niciun partid nu e mai sfant ca altul, nici macar PNL-ul, PDL-ul sau PSD-ul!"
Acum, se spune ca adevarul e undeva la mijloc. Deci nu e nici de partea mea, nici de partea lui. Dar totusi, cei tineri sa fie indoctrinati de catre cei in varsta...?
Subiectul suna cam asa :
"Merita PSD...?
E plin de comunisti. Si nu sunt doar vorbe, sunt chiar fapte !
In alegeri, ei au folosit sloganul: "Votati pentru cei multi !".
Pe vremea lui Lenin, comunistii s-au autointitulat "bolsevici" (cei multi).
Sunt de parere ca in PSD inca mai sunt persoane de acest fel, si ca este un partid plin de comunisti. "
Dansul, scrie:
"citesc cu un amuzament iesit din comun cea ce voi discutati pe aici :) ... eu lucrez in sistem sunt acolo sus ... si cred ca sunt cel mai indreptatit sa am un cuvant mai greu de spus ... vorbe spuse aiurea ... nu valoareaza nimic ... ( sau am uitat eu oare ca inca in romania mass media este inca a 4 a putere in stat ) ... nu mai spune`ti voi ce e bine si ce nu ... cand ve`ti fi acolo si ve`ti trai la acelasi nivel cand ve`ti ajunge sa cunoasteti .. atunci .. intradevar veti avea un punct de vedere .. eligibil :) pana atunci ... sunteti doar marionete`le unora si altora :) si cand spun asta ma refer la mass media :) ... PSD/PNL/PDL de bine de rau astia comunisti astia hoti astia corupti .. astia au condus tara din cauza lor aveti unde sa dormiti parinti vostri sau chiar voi aveti un job un salariu mizer din care abia va duceti traiu :) ar trebui sa apreciati asta ... asa cum sunt ei .. ei fac toata treaba ... sau voi vreti sa fi`ti aia naspha care critica si isi baga pula in tot ? ... lucrurile nu se rezolva asa Trust Me ! .... oricum .., va respect opiniile ... da incercati sa ganditi dincolo de asta :) !P.S: Eu sunt comunist asa cum zice`ti voi :) sincer ma mandresc cu asta ! nu vreau sa fiu niciodata un ratat hipnotizat de mass media si care nu are ce face si comenteaza aiurea :) ... nici macar 1 % nu stiu ce inseamna cuvantu politica ... asa ca va rog ... frumos ceva :) ... fuck off :)"
La care eu, ii raspund:
" Eu nu stiu cum ai ajuns sa lucrezi tu "acolo sus", avand in vedere modul in care scrii... A da, am uitat. Inca se mai practica nepotismul, si cu siguranta ai ajuns sus-pus nu datorita skill-urilor tale, ci datorita pilelor tale.
Asta este Romania... promovam taranismul si promovam tampenia, prostia si incultura :)
Si crezi ca lumea nu e constienta ca fiecare partid are buruienile lui...? Niciun partid nu e mai sfant ca altul, nici macar PNL-ul, PDL-ul sau PSD-ul!"
Acum, se spune ca adevarul e undeva la mijloc. Deci nu e nici de partea mea, nici de partea lui. Dar totusi, cei tineri sa fie indoctrinati de catre cei in varsta...?
marți, 29 septembrie 2009
Ciudatenia si arta de a fi ciudat
Ciudat ca e ciudat faptul ca e ciudat in zilele noastre sa fii un ciudat al societatii ciudate in care traiesti, plina de asemenea, numai de ciudati.
Conform DEX-ului, "ciudat"= Care iese din comun, care șochează -prin aspect, manifestări, evoluție etc.-;. Dupa cum se observa, ciudatenia are mai multe forme:
"Care iese din comun, care socheaza"
a. Prin aspect
Daca vrei sa iesi din comun, cel mai simplu mod de a face acest lucru este sa te imbraci cat mai neobisnuit. Neobisnuit, in Europa de Est indeosebi, inseamna sa preiei cam tot ceea ce tine de moda americana. Un exemplu ar fi moda emo, sau moda hip-hop. In ambele cazuri, exista si specimene ( de fapt majoritatea sunt) cocalare. Ma refer la faptul ca mai tot cocalarul este in ziua de astazi emo sau hoper. Emo-istii in America, sunt ca si minimalistii la noil; hop-erii in America, sunt precum manelistii la noi. E simplu. Cele doua curente apartin masei,si desi unii cred ca sunt diferiti ca apartinand lor, ei nu fac decat sa ia parte la multimea de care ei se feresc atat de mult.
b. Prin manifestari
Multa lume crede ca daca se vor comporta precum ciudatii, vor deveni si vor exista ca ciudati in mod necesar. Dar, ciudatenia are si capcanele ei. Din cele observate de mine de-a lungul timpului, am realizat ca mai multi tineri nu sunt ciudati prin esenta, prin manifest, ci mai degraba, ei sunt ciudati prin vointa proprie. Astfel, tipurile de comportament difera de la caz la caz si de la individ la individ in parte; fiecare ciudat vrea sa fie mai ciudat decat cel ce pretinde sa fie mai ciudat ca el, ajungandu-se intr-o cursa a ciudateniei, unde fiecare incearca sa impresioneze prin modul sau unic de a fi...ciudat.
c. Evolutiv
Ciudatenia exista in fiecare din noi, doar ca depinde de noi daca o reprimam sau daca o vom trece la un alt nivel de fiecare data, intr-o alta etapa a vietii noastre.
Unii indivizi, sunt involuntar ciudati si fara stiinta lor. Astfel, ei sunt catalogati drept ca fiind "ciudati", doar pentru faptul ca ei sunt, -prin esenta lor si nu prin definitie- ciudati.
Ciudatenia e ciudatenie atat timp cat esti tu insuti iar ciudatenia inceteaza sa mai existe atunci cand iti dai silinta sa fii ciudat.
Conform DEX-ului, "ciudat"= Care iese din comun, care șochează -prin aspect, manifestări, evoluție etc.-;. Dupa cum se observa, ciudatenia are mai multe forme:
"Care iese din comun, care socheaza"
a. Prin aspect
Daca vrei sa iesi din comun, cel mai simplu mod de a face acest lucru este sa te imbraci cat mai neobisnuit. Neobisnuit, in Europa de Est indeosebi, inseamna sa preiei cam tot ceea ce tine de moda americana. Un exemplu ar fi moda emo, sau moda hip-hop. In ambele cazuri, exista si specimene ( de fapt majoritatea sunt) cocalare. Ma refer la faptul ca mai tot cocalarul este in ziua de astazi emo sau hoper. Emo-istii in America, sunt ca si minimalistii la noil; hop-erii in America, sunt precum manelistii la noi. E simplu. Cele doua curente apartin masei,si desi unii cred ca sunt diferiti ca apartinand lor, ei nu fac decat sa ia parte la multimea de care ei se feresc atat de mult.
b. Prin manifestari
Multa lume crede ca daca se vor comporta precum ciudatii, vor deveni si vor exista ca ciudati in mod necesar. Dar, ciudatenia are si capcanele ei. Din cele observate de mine de-a lungul timpului, am realizat ca mai multi tineri nu sunt ciudati prin esenta, prin manifest, ci mai degraba, ei sunt ciudati prin vointa proprie. Astfel, tipurile de comportament difera de la caz la caz si de la individ la individ in parte; fiecare ciudat vrea sa fie mai ciudat decat cel ce pretinde sa fie mai ciudat ca el, ajungandu-se intr-o cursa a ciudateniei, unde fiecare incearca sa impresioneze prin modul sau unic de a fi...ciudat.
c. Evolutiv
Ciudatenia exista in fiecare din noi, doar ca depinde de noi daca o reprimam sau daca o vom trece la un alt nivel de fiecare data, intr-o alta etapa a vietii noastre.
Unii indivizi, sunt involuntar ciudati si fara stiinta lor. Astfel, ei sunt catalogati drept ca fiind "ciudati", doar pentru faptul ca ei sunt, -prin esenta lor si nu prin definitie- ciudati.
Ciudatenia e ciudatenie atat timp cat esti tu insuti iar ciudatenia inceteaza sa mai existe atunci cand iti dai silinta sa fii ciudat.
duminică, 23 august 2009
Frumusete exterioara, frumusete interioara
Cand spui "frumusete exterioara", te gandesti automat la un corp frumos incununat cu un chip pe masura lui. Dar oare sa fie suficienta frumusetea exterioara? Am fi superficiali daca ne-am lega doar de aspectul fizic? Daca exteriorul nu reflecta interiorul? Atunci ce se intampla?
Frumusetea exterioara este un dar divin, si trebuie pretuita nefacand abuzuri, deoarece oricand darul poate fi luat inapoi. Daca tu te folosesti de frumusetea ta pentru a castiga bani sau pentru a ''strivi'' inimile tuturor, s-ar putea sa ramai fara niciun ban si sa ramai in final chiar tu cu inima strivita. Frumusetea e trecatoare, iar de ea trebuie profitat cu masura.
Un exterior frumos nu se bazeaza doar pe un corp si pe un chip frumos, ci, mai degraba inseamna ceea ce alcatuiesti tu, ca persoana prin gesturi, mimica, contactele si impulsurile avute cu ceilalti.
Multe persoane frumoase se simt implinite. Dar, de asemenea, multe persoane frumoase se simt neimplinite. Poti sa fii frumos si impacat cu tine insuti stiind ca ai viitorul asigurat, dar poti sa fii la fel de bine frumos si frustrat deoarece nu ai anumite posibilitati pentru a-ti asigura viitorul.
Frumusetea exterioara, in zilele noastre inseamna supra-ingrijirea corpului. De la solar la unghii tehnice, de la fitness la tras de fiare, de la silicoane la botox si inapoi.
Prototipul femeii din ziua de azi arata cam asa:
Estetic, deci frumos.
Nu conteaza ce ai in cap atata timp cat inaintasii sunte generosi.
Nu conteaza daca nu ai bani si daca esti imbracata in niste carpe care sa iti accentueze formele.
Nu conteaza din ce mediu social provii, trecutul se uita odata cu aparitia banilor.
Nu conteaza cat de urata esti! Te accepta oricine daca oferi ce trebuie, cand trebuie si mai ales, cat trebuie.
Persoanele care au fost mai putin inzestrate de la mama natura tind sa fie frustrate si marginalizate in zilele noastre, si de obicei persoanele frustrate sunt si persoane rele. Trebuie mentionat ca interesul pentru bani a omorat de mult timp interesul pentru dragoste.
Prototipul barbatului frumos:
Oamenii sunt oameni: fie ei urati, fie frumosi; fie frustrati, fie impliniti; fie anorexici, fie musculosi; fie artificiali, fie ei naturali; fie imbracati din bazar, fie imbracati din mall. Oamenii sunt la fel. Tu, esti la fel ca si mine si la fel ca si ceilalti.
In opinia mea, un om frumos este un om care nu are frustrari, un om care are incredere in sine, in ceilalti si in tot ceea ce face el. Un om frumos are un atuu fata de ceilalti: faptul ca este frumos spune deja mult: are totul la picioarele sale.
Frumusetea exterioara este un dar divin, si trebuie pretuita nefacand abuzuri, deoarece oricand darul poate fi luat inapoi. Daca tu te folosesti de frumusetea ta pentru a castiga bani sau pentru a ''strivi'' inimile tuturor, s-ar putea sa ramai fara niciun ban si sa ramai in final chiar tu cu inima strivita. Frumusetea e trecatoare, iar de ea trebuie profitat cu masura.
Un exterior frumos nu se bazeaza doar pe un corp si pe un chip frumos, ci, mai degraba inseamna ceea ce alcatuiesti tu, ca persoana prin gesturi, mimica, contactele si impulsurile avute cu ceilalti.
Multe persoane frumoase se simt implinite. Dar, de asemenea, multe persoane frumoase se simt neimplinite. Poti sa fii frumos si impacat cu tine insuti stiind ca ai viitorul asigurat, dar poti sa fii la fel de bine frumos si frustrat deoarece nu ai anumite posibilitati pentru a-ti asigura viitorul.
Frumusetea exterioara, in zilele noastre inseamna supra-ingrijirea corpului. De la solar la unghii tehnice, de la fitness la tras de fiare, de la silicoane la botox si inapoi.
Prototipul femeii din ziua de azi arata cam asa:
Nu conteaza ce ai in cap atata timp cat inaintasii sunte generosi.
Nu conteaza daca nu ai bani si daca esti imbracata in niste carpe care sa iti accentueze formele.
Nu conteaza din ce mediu social provii, trecutul se uita odata cu aparitia banilor.
Nu conteaza cat de urata esti! Te accepta oricine daca oferi ce trebuie, cand trebuie si mai ales, cat trebuie.
Persoanele care au fost mai putin inzestrate de la mama natura tind sa fie frustrate si marginalizate in zilele noastre, si de obicei persoanele frustrate sunt si persoane rele. Trebuie mentionat ca interesul pentru bani a omorat de mult timp interesul pentru dragoste.
Prototipul barbatului frumos:
Atat de frumos, incat ti-e frica sa te atingi de el de teama ca ar putea fi gay. Dar, intamplarea face ca majoritatea barbatilor frumosi sa fie gay. Din ce motive, nu stiu sincer. Stiu doar ca cele de natura biologica sunt cazuri rare. Dar mai stiu ca moda si snobismul inseamna mult in zilele noastre si ca sexualitatea ocupa un loc fruntas in viata tinerilor si nu numai. Se mai prea poate ca motivele sa fie unele emotionale sau de gasire a identitatii -in cazul adolescentilor-.
Oamenii sunt oameni: fie ei urati, fie frumosi; fie frustrati, fie impliniti; fie anorexici, fie musculosi; fie artificiali, fie ei naturali; fie imbracati din bazar, fie imbracati din mall. Oamenii sunt la fel. Tu, esti la fel ca si mine si la fel ca si ceilalti.
In opinia mea, un om frumos este un om care nu are frustrari, un om care are incredere in sine, in ceilalti si in tot ceea ce face el. Un om frumos are un atuu fata de ceilalti: faptul ca este frumos spune deja mult: are totul la picioarele sale.
joi, 13 august 2009
Muzica veche, muzica noua...
Muzica veche: cat de melodic suna! Cand rostesti aceste doua cuvinte, parca auzi cantecele tuturor din vremurile apuse. Muzica veche inseamna convervatorism in zilele noastre. Spre exemplu, daca pe piata de muzica rock se asculta doar lucruri comerciale, exagerate si uneori chiar de prost gust, ne reintoarcem in timp si punem un vinil cu formatii precum: The Beatles, Cream -1960-,Rolling Stones -1962-, The Who -1964-, AC/DC -1973-, Sex Pistols-1975-, Van Halen-1978- sau Nirvana -1987-. Multa lume prefera sa faca asta, deoarece ei doresc sa asculte muzica, si nu zgomot. Multa lume se regaseste in muzica anilor trecuti si multi doresc sa se fi nascut atunci, in vremurile gloriei apuse. Muzica era altfel, oamenii erau altfel, totul era altfel: lumea inca nu avea sa inceapa sa traieasca in secolul vitezei si al tehnologiei ultraperformante; lucrurile simple erau considerate cele mai de pret, si erau folosite deseori in videoclipuri pentru a creiona frumosul. Videoclipurile aveau deseori o poveste care se inspira din realitate, ceea ce facea ca piesa si implicit videoclipul sa fie o parte din cel ce asculta; se intampla in asa fel, incat credeai ca esti acolo, sau cel putin ti-ai fi dorit sa fii acolo.
Muzica noua. Cand spui muzica noua, te poti gandi la lucruri ca: beat-uri, calculatoare, zgomot si nu in ultimul rand, viteza. Acestea sunt cuvintele ce ar putea descrie muzica secolului douazeci si unu. Muzica de acum se poate produce extrem de usor; trebuie sa ai la indemana un calculator performant, si o voce -optional, deoarece si vocile se pot construi pe calculator-; adaugi doua-trei versuri care sa fie repetitive, adaugi efecte pe fundalul piesei si voila, piesa e gata servita populatiei ce sigur va fi incantata de noul hit al artistului X. Deoarece astfel de piese nu dainuie o vesnicie, artistul nostru trebuie sa vina de fiecare data cu ceva nou pentru a arata lumii ca, totusi, este capabil sa scoata un nou hit, care va ramane catva timp in topuri, urmand ca mai apoi sa dispara exact la fel cum a si aparut: rapid. Si lucrurile merg pe fagasul normal, pana cand un alt artist Y vine cu ceva nou, "ruinandu-l" pe bietul artist X care a investit atat timp cat si bani in videoclipurile pieselor lui -si nu numai- care vor ajunge sa fie expirate.
Daca ar fi sa aleg intre muzica veche si muzica noua probabil ca nu stiu ce as alege. Exista muzica buna noua si exista si muzica buna veche, atat timp cat exista versuri, originalitate, inspiratie si aspiratie. Tu ce ai alege? Muzica veche sau muzica noua?
Muzica noua. Cand spui muzica noua, te poti gandi la lucruri ca: beat-uri, calculatoare, zgomot si nu in ultimul rand, viteza. Acestea sunt cuvintele ce ar putea descrie muzica secolului douazeci si unu. Muzica de acum se poate produce extrem de usor; trebuie sa ai la indemana un calculator performant, si o voce -optional, deoarece si vocile se pot construi pe calculator-; adaugi doua-trei versuri care sa fie repetitive, adaugi efecte pe fundalul piesei si voila, piesa e gata servita populatiei ce sigur va fi incantata de noul hit al artistului X. Deoarece astfel de piese nu dainuie o vesnicie, artistul nostru trebuie sa vina de fiecare data cu ceva nou pentru a arata lumii ca, totusi, este capabil sa scoata un nou hit, care va ramane catva timp in topuri, urmand ca mai apoi sa dispara exact la fel cum a si aparut: rapid. Si lucrurile merg pe fagasul normal, pana cand un alt artist Y vine cu ceva nou, "ruinandu-l" pe bietul artist X care a investit atat timp cat si bani in videoclipurile pieselor lui -si nu numai- care vor ajunge sa fie expirate.
Daca ar fi sa aleg intre muzica veche si muzica noua probabil ca nu stiu ce as alege. Exista muzica buna noua si exista si muzica buna veche, atat timp cat exista versuri, originalitate, inspiratie si aspiratie. Tu ce ai alege? Muzica veche sau muzica noua?
vineri, 17 iulie 2009
Femeia de ieri si de azi
Imi trece prin minte “Legenda mesterului Manole” ce am studiat-o anul acesta. Se spune ca Manole a fost singurul barbat care a pus femeia la locul ei. Cred ca am avea nevoie de mai multi Manole in zilele noastre, pentru ca femeile au cam uitat cine erau, candva.
Femeile, in trecut nu aveau o insemnatate prea mare. Mai precis, majoritatea erau sclave ori servitoare pe la castele sau curtile oamenilor instariti. Femeile trecutului erau vazute ca fiind inferioare barbatilor si nu se bucurau de afectiunea lor, si de asemenea, “Femeia Veche” nu isi alegea singura pe cel ce avea sa ii fie sot, din cauza faptului ca era constransa de alegerea parintilor, care din diverse cauze isi obligau fiicele sa se marite cu cei impusi de catre familie, pentru a salva renumele familiei, pentru a se instari sau pentru a scapa din propria tara, din cauza regimurilor politice. Astazi, femeia inrobeste. Inrobeste tot ce ii sta in cale. Femeia de azi calca normele, isi incalca drepturile ce i-au fost date urmate de indatoriri, este independeta atat financiar cat si material. Femeia este egala cu barbatul si nu mai este discriminata. Ba chiar unii considera ca “Femeia Noua” este superioara barbatului –sau ca va fi-. Femeia a preluat munca facuta de catre barbat si cucereste din ce in ce mai multe teritorii in care barbatii aveau prioritate. Femeia poate sa fie independenta si atunci cand isi alege viitorul consort. Sau poate sa ramana la fel de bine singura, in caz ca nu doreste sa isi intemeieze o familie. Oricum femeile singure sunt la moda in ziua de astazi, si ele sunt cele mai vanate.
Parerea mea...
Sunt cam scarbita sincer de atitudinea Noii Femei. Femeia se afla intr-o continua masculinizare, incepand de la frizurile adoptate in perioada interbelica odata cu marea miscare feminista, ajungand in faptul de a fi vulgara prin gesturi, limbaj si infatisare, indeosebi. Acum ii inteleg pe barbati de ce nu se sinchisesc sa caute o femeie in adevaratul sens al cuvatului: femeile de odinioara au disparut; pe zi ce trece femeia devine barbat, precum in versurile melodiei “A fost odata” a formatiei Suie Paparude.
Se spune asa:
“A fost odata ca niciodata
7 baieti se omorau pentru o fata
Situatia in timp s-a cam denaturat
Baietii sunt gay femeile barbati
Poluarea i-a facut sa isi schimbe sexul
Isi fac modificari si corecturi cu flexul
Si pentru ca imaginea sa fie completa
In familie barbatul a devenit chiuveta
Va fi barbatul in viitorul apropiat
7 femei se bat pe un baiat
Acesta de frica se ascunde-n munti
Isi face cazermata inarmat pana-n dinti
Femeia enervata incepe sa lucreze
La masina timpului cu 6 viteze
Tot ce isi doreste e sa ajunga-n perioada
Cand baietii se taiau sa-i cante-o serenada”.
Cred ca nu mai e nevoie de explicatii sau de talmaciri ale celor spuse mai sus.
Fete si femei ! Daca vreti sa fiti iubite, respectate si mai ales apreciate fiti feminine, si nu masculine. Daca vreti sa nu fiti puse in cui ca si Ana, nevasta mesterului Manole, nu uitati sa fiti femei, inainte de toate.
Femeile, in trecut nu aveau o insemnatate prea mare. Mai precis, majoritatea erau sclave ori servitoare pe la castele sau curtile oamenilor instariti. Femeile trecutului erau vazute ca fiind inferioare barbatilor si nu se bucurau de afectiunea lor, si de asemenea, “Femeia Veche” nu isi alegea singura pe cel ce avea sa ii fie sot, din cauza faptului ca era constransa de alegerea parintilor, care din diverse cauze isi obligau fiicele sa se marite cu cei impusi de catre familie, pentru a salva renumele familiei, pentru a se instari sau pentru a scapa din propria tara, din cauza regimurilor politice. Astazi, femeia inrobeste. Inrobeste tot ce ii sta in cale. Femeia de azi calca normele, isi incalca drepturile ce i-au fost date urmate de indatoriri, este independeta atat financiar cat si material. Femeia este egala cu barbatul si nu mai este discriminata. Ba chiar unii considera ca “Femeia Noua” este superioara barbatului –sau ca va fi-. Femeia a preluat munca facuta de catre barbat si cucereste din ce in ce mai multe teritorii in care barbatii aveau prioritate. Femeia poate sa fie independenta si atunci cand isi alege viitorul consort. Sau poate sa ramana la fel de bine singura, in caz ca nu doreste sa isi intemeieze o familie. Oricum femeile singure sunt la moda in ziua de astazi, si ele sunt cele mai vanate.
Parerea mea...
Sunt cam scarbita sincer de atitudinea Noii Femei. Femeia se afla intr-o continua masculinizare, incepand de la frizurile adoptate in perioada interbelica odata cu marea miscare feminista, ajungand in faptul de a fi vulgara prin gesturi, limbaj si infatisare, indeosebi. Acum ii inteleg pe barbati de ce nu se sinchisesc sa caute o femeie in adevaratul sens al cuvatului: femeile de odinioara au disparut; pe zi ce trece femeia devine barbat, precum in versurile melodiei “A fost odata” a formatiei Suie Paparude.
Se spune asa:
“A fost odata ca niciodata
7 baieti se omorau pentru o fata
Situatia in timp s-a cam denaturat
Baietii sunt gay femeile barbati
Poluarea i-a facut sa isi schimbe sexul
Isi fac modificari si corecturi cu flexul
Si pentru ca imaginea sa fie completa
In familie barbatul a devenit chiuveta
Va fi barbatul in viitorul apropiat
7 femei se bat pe un baiat
Acesta de frica se ascunde-n munti
Isi face cazermata inarmat pana-n dinti
Femeia enervata incepe sa lucreze
La masina timpului cu 6 viteze
Tot ce isi doreste e sa ajunga-n perioada
Cand baietii se taiau sa-i cante-o serenada”.
Cred ca nu mai e nevoie de explicatii sau de talmaciri ale celor spuse mai sus.
Fete si femei ! Daca vreti sa fiti iubite, respectate si mai ales apreciate fiti feminine, si nu masculine. Daca vreti sa nu fiti puse in cui ca si Ana, nevasta mesterului Manole, nu uitati sa fiti femei, inainte de toate.
miercuri, 15 iulie 2009
Sinceritate disimulata
Daca ne ascundem slabiciunile nu suntem cu nimic mai puternici. Orice om este slab, fiindca toti oamenii au slabiciunile lor.
Barbatii si unele femei isi ascund slabiciunile incercand sa para puternici, dar slabiciunea se dovedeste, in final.
Atunci care este scopul de a ascunde anumite lucruri, stiind ca adevarul va iesi mai devreme sau mai tarziu la iveala? Eu ma tem sa ascund adevaruri si pentru asta incerc sa nu mint niciodata. Cateodata reusesc, cateodata nu; dar de cele mai multe ori reusesc deoarece sunt sincera si nu consider diplomatia sau exprimarea opiniei indirecte nesincere.
Atunci cand o persoana intreaba daca ii sta bine cu noua coafura, iar tu crezi ca nu ii sta bine si totusi ii spui acelei persoane ca "Da, iti sta bine!". Sau. Atunci cand te-ai intalnit cu o persoana, iar la sfarsit v-ati luat in brate; fata a simtit ca inima ta batea mai tare ca de obicei; dar tu, totusi ai mintit spunand ca "Familia are probleme cu inima" si din acea cauza, de fapt batea inima cum batea. Sau! La o alta intalnire, persoana de langa tine iti displace sau ai anumite retineri fata de ea, dar tu ii spui: "Nu, totul e in regula la tine!", si totusi ai fi vrut sa nu te fi intalnit cu acea persoana azi. Sau niciodata. Sau! Esti cu iubitul la cumparaturi iar tu ca sa il indupleci ii spui: "Stii ca te iubesc, nu??", in favoarea obtinerii unor lucruri pe care tu singura in mod evident nu ti le-ai permite.
Ceea ce incerc sa spun este faptul ca nici tu persoana care amagesti oamenii in ceea ce priveste aspectul fizic, nici tu fals-cardia, nici tu persoana pretentioasa si nici macar tu, mica-mare vanatoare de averi nu sunteti mai presus decat ceilalti. Si stiti de ce? Pentru ca traiti in lumea Nesinceritatii.
Deci, asadar si prin urmare, ce ne costa sa fim sinceri? Si mal ales, ce ne costa sa fim noi insine? E frica de a pierde o persoana? Ocazii sunt destule. Si in plus, daca ai fi tu insuti probabil ai avea mai mult de castigat. Daca pasesti intr-o prietenie cu stangul si nu esti tu insuti, inseamna ca pe zi ce trece te vei scufunda in nesinceritate. Pe zi ce trece, vei intampina tot mai multe probleme care totodata te vor indeparta de persoana de langa tine.
Barbatii si unele femei isi ascund slabiciunile incercand sa para puternici, dar slabiciunea se dovedeste, in final.
Atunci care este scopul de a ascunde anumite lucruri, stiind ca adevarul va iesi mai devreme sau mai tarziu la iveala? Eu ma tem sa ascund adevaruri si pentru asta incerc sa nu mint niciodata. Cateodata reusesc, cateodata nu; dar de cele mai multe ori reusesc deoarece sunt sincera si nu consider diplomatia sau exprimarea opiniei indirecte nesincere.
Atunci cand o persoana intreaba daca ii sta bine cu noua coafura, iar tu crezi ca nu ii sta bine si totusi ii spui acelei persoane ca "Da, iti sta bine!". Sau. Atunci cand te-ai intalnit cu o persoana, iar la sfarsit v-ati luat in brate; fata a simtit ca inima ta batea mai tare ca de obicei; dar tu, totusi ai mintit spunand ca "Familia are probleme cu inima" si din acea cauza, de fapt batea inima cum batea. Sau! La o alta intalnire, persoana de langa tine iti displace sau ai anumite retineri fata de ea, dar tu ii spui: "Nu, totul e in regula la tine!", si totusi ai fi vrut sa nu te fi intalnit cu acea persoana azi. Sau niciodata. Sau! Esti cu iubitul la cumparaturi iar tu ca sa il indupleci ii spui: "Stii ca te iubesc, nu??", in favoarea obtinerii unor lucruri pe care tu singura in mod evident nu ti le-ai permite.
Ceea ce incerc sa spun este faptul ca nici tu persoana care amagesti oamenii in ceea ce priveste aspectul fizic, nici tu fals-cardia, nici tu persoana pretentioasa si nici macar tu, mica-mare vanatoare de averi nu sunteti mai presus decat ceilalti. Si stiti de ce? Pentru ca traiti in lumea Nesinceritatii.
Deci, asadar si prin urmare, ce ne costa sa fim sinceri? Si mal ales, ce ne costa sa fim noi insine? E frica de a pierde o persoana? Ocazii sunt destule. Si in plus, daca ai fi tu insuti probabil ai avea mai mult de castigat. Daca pasesti intr-o prietenie cu stangul si nu esti tu insuti, inseamna ca pe zi ce trece te vei scufunda in nesinceritate. Pe zi ce trece, vei intampina tot mai multe probleme care totodata te vor indeparta de persoana de langa tine.
miercuri, 8 iulie 2009
Cu un zambet poate nu, dar cu doua sigur da.
Zambesc pe strada. Alti oameni se uita la mine si zambesc. Mai apoi, alti oameni le vor zambi oamenilor ce zambesc. Cu totii vom zambi daca impartasim macar un zambet celorlalti. Asta pentru a mai reduce "mohoratii" din tara. Cu un zambet nu se face soare, probabil; dar cu doua sigur se va face soare. Asa ca ar fi frumos sa zambim mai des, pentru ca si ceilalti sa poata zambi.
Am realizat zilele trecute, ca fericirea nu ti-o da cineva, ci tu singur ti-o daruiesti tie insuti. Deci, e simplu: daca vrei sa fii fericit, esti fericit. Deci, ai de gand sa iti plangi de mila sau vrei sa iti transformi asa-zisele, clipe nefericite in clipe cu adevarat fericite? Poti face asta oricand, si la orice ora. De trei zile incoace ma trezesc cu atata energie si atata voie buna, incat mi-e greu sa ma gandesc la clipele nefericite pe care le-am avut sau pe care le-as putea avea.
De azi incolo nu ai dreptul sa mai versi o lacrima pentru cei din jurul tau, inainte sa versi ultima lacrima pentru tine! Tu esti cea mai importanta fiinta pentru tine, si daca tie nu iti pasa de tine, cu siguranta nimanui nu ii va pasa. Trebuie sa stii sa te iubesti pe tine insuti, pentru ca daca te vei iubi pe tine, si altii vor incepe sa te iubeasca.
Multi mi-au spus ca eu merit atatea si atatea pentru ca sunt un om asa si asa. Dar eu stiu ca nu voi avea niciodata acele lucruri pe care mi le doresc ei sa le am. Le voi avea doar daca imi doresc sa le am cu adevarat. Momentan, ma lipsesc de ele, pentru ca imi e de ajuns ce am acum.
Multumesc prietenlui meu V. pentru discutia avuta astazi.
Am realizat zilele trecute, ca fericirea nu ti-o da cineva, ci tu singur ti-o daruiesti tie insuti. Deci, e simplu: daca vrei sa fii fericit, esti fericit. Deci, ai de gand sa iti plangi de mila sau vrei sa iti transformi asa-zisele, clipe nefericite in clipe cu adevarat fericite? Poti face asta oricand, si la orice ora. De trei zile incoace ma trezesc cu atata energie si atata voie buna, incat mi-e greu sa ma gandesc la clipele nefericite pe care le-am avut sau pe care le-as putea avea.
De azi incolo nu ai dreptul sa mai versi o lacrima pentru cei din jurul tau, inainte sa versi ultima lacrima pentru tine! Tu esti cea mai importanta fiinta pentru tine, si daca tie nu iti pasa de tine, cu siguranta nimanui nu ii va pasa. Trebuie sa stii sa te iubesti pe tine insuti, pentru ca daca te vei iubi pe tine, si altii vor incepe sa te iubeasca.
Multi mi-au spus ca eu merit atatea si atatea pentru ca sunt un om asa si asa. Dar eu stiu ca nu voi avea niciodata acele lucruri pe care mi le doresc ei sa le am. Le voi avea doar daca imi doresc sa le am cu adevarat. Momentan, ma lipsesc de ele, pentru ca imi e de ajuns ce am acum.
Multumesc prietenlui meu V. pentru discutia avuta astazi.
marți, 7 iulie 2009
Cu un zambet chiar se face soare
Frustrarile au trecut, iar adolescentul se indreapta spre o noua etapa: viata de om matur.
Astazi cand m-am pornit sa plec la locul meu de destindere, erau cam multi nori pe cer. Am zis: "Si ce? Asta nu ma impiedica sa duc pana la capat ziua de astazi!". Totul avea un aspect spalacit din cauza ca plouase inainte sa ies din casa. Ajungand, m-am apucat de treaba...
Am calcat azi sigur pe noroiul prezent de dupa ploaie, si am reusit sa trec peste el. Deciziile pe care le luam sunt asemenea: sigure, daca vrem sa nu ne manjim cu noroiul vietii. Erau doua carari: una acoperita cu iarba iar alta era plina cu noroi. Am ales-o pe cea acoperita cu noroi. De ce? Pentru ca am vrut sa ma murdaresc cu noroi. Altfel spus, am ales viata cu problemele ei. Am mai ales sa nu imi refulez frustrarile, ci sa le infrunt, ca sa nu ma infrunte ele pe mine mai incolo.
Eram plina de noroi, dar meritase. Meritase, fiindca din pricina faptului ca pasisem sigur, nu cazusem. Cand am ajuns, Viata m-a asteptat si mi-a spus zambind: "Vino, ai trecut testul". Atunci mi-am spus in sine: "Cu un zambet chiar se face soare!".
Astazi cand m-am pornit sa plec la locul meu de destindere, erau cam multi nori pe cer. Am zis: "Si ce? Asta nu ma impiedica sa duc pana la capat ziua de astazi!". Totul avea un aspect spalacit din cauza ca plouase inainte sa ies din casa. Ajungand, m-am apucat de treaba...
Am calcat azi sigur pe noroiul prezent de dupa ploaie, si am reusit sa trec peste el. Deciziile pe care le luam sunt asemenea: sigure, daca vrem sa nu ne manjim cu noroiul vietii. Erau doua carari: una acoperita cu iarba iar alta era plina cu noroi. Am ales-o pe cea acoperita cu noroi. De ce? Pentru ca am vrut sa ma murdaresc cu noroi. Altfel spus, am ales viata cu problemele ei. Am mai ales sa nu imi refulez frustrarile, ci sa le infrunt, ca sa nu ma infrunte ele pe mine mai incolo.
Eram plina de noroi, dar meritase. Meritase, fiindca din pricina faptului ca pasisem sigur, nu cazusem. Cand am ajuns, Viata m-a asteptat si mi-a spus zambind: "Vino, ai trecut testul". Atunci mi-am spus in sine: "Cu un zambet chiar se face soare!".
luni, 6 iulie 2009
Frustrarile trec, adolescentii raman
"Frustrarea trece, adolescentii raman." -m-am gandit la lucrul acesta astazi. Si acum, ii dau dreptate celui care a spus asta. Adolescenta prin care cu totii am trecut sau prin care trecem, e doar o etapa de care ne vom aminti cu drag la fel cum ne amintim uneori si de copilarie cand spunem: "Ce frumos era cand eram copil!"; cand ne vom aminti de adolescenta, vom spune: "Ce frumos era cand eram tanar!".
De noi depinde cum trecem prin adolescenta. Putem alege: sa o umplem cu lucruri bune, sau nu. Aceasta e varsta cand, teoretic ratiunea ar trebui sa bata simtamantul, dar nu se intampla, nici nu s-a intamplat, si nici nu se va intampla -doar daca ne vom "robotiza" in viitor- pentru ca asa e firea omului. Doar putini adolescenti reusesc sa gandeasca rational in zilele noastre, si acestia sunt cei imbatraniti inainte de vreme.
Poate asta este cauza pentru care inca sunt singura... Am refuzat dragostea de atatea si atatea ori. Ori, un adolescent de varsta mea nu ar fi facut asta nici in ruptul capului. Dar eu am refuzat, am refuzat si iarasi am refuzat, pana cand... Pana cand am spus: STOP. Ai dreptul si tu la viata si la fericire.
Adolescentii sunt preocupati de imaginea lor. Ce ar fi, daca ar spune: nu imi pasa pur si simplu daca iti place de mine sau nu? Trebuie sa mergi mai departe, nu poti sa fii pe placul tuturor si nici nu trebuie sa faci in asa fel incat sa fii pe placul lor. Cine te place, te place pentru ceea ce esti tu, ca persoana, nu pentru ceea ce afisezi. Adolescentii trebuie sa invete sa treaca peste momentele dificile ale vietii, sau sa incaseze numeroase lovituri care ii vor transforma in adevaratii oameni de maine. Adolescentii trebuie sa se bucure de viata, de tot ceea ce ii inconjoara, de la lucrurile cele mai simple, pana la cele mai complicate...Adolescentii trebuie sa fie mandri ca sunt adolescenti, pentru ca doar o data in viata esti adolescent. Deci fiti mandri ca ati fost, ca sunteti sau ca veti fi adolescenti.
De noi depinde cum trecem prin adolescenta. Putem alege: sa o umplem cu lucruri bune, sau nu. Aceasta e varsta cand, teoretic ratiunea ar trebui sa bata simtamantul, dar nu se intampla, nici nu s-a intamplat, si nici nu se va intampla -doar daca ne vom "robotiza" in viitor- pentru ca asa e firea omului. Doar putini adolescenti reusesc sa gandeasca rational in zilele noastre, si acestia sunt cei imbatraniti inainte de vreme.
Poate asta este cauza pentru care inca sunt singura... Am refuzat dragostea de atatea si atatea ori. Ori, un adolescent de varsta mea nu ar fi facut asta nici in ruptul capului. Dar eu am refuzat, am refuzat si iarasi am refuzat, pana cand... Pana cand am spus: STOP. Ai dreptul si tu la viata si la fericire.
Adolescentii sunt preocupati de imaginea lor. Ce ar fi, daca ar spune: nu imi pasa pur si simplu daca iti place de mine sau nu? Trebuie sa mergi mai departe, nu poti sa fii pe placul tuturor si nici nu trebuie sa faci in asa fel incat sa fii pe placul lor. Cine te place, te place pentru ceea ce esti tu, ca persoana, nu pentru ceea ce afisezi. Adolescentii trebuie sa invete sa treaca peste momentele dificile ale vietii, sau sa incaseze numeroase lovituri care ii vor transforma in adevaratii oameni de maine. Adolescentii trebuie sa se bucure de viata, de tot ceea ce ii inconjoara, de la lucrurile cele mai simple, pana la cele mai complicate...Adolescentii trebuie sa fie mandri ca sunt adolescenti, pentru ca doar o data in viata esti adolescent. Deci fiti mandri ca ati fost, ca sunteti sau ca veti fi adolescenti.
sâmbătă, 4 iulie 2009
Un trabant acoperit de praful anilor '60
sunt un trabant acoperit de praful anilor '60, chiar langa blocul vecinului
care repara pantofi.
in scara si-afara ploua - ma racesc.
peste tot in bloc e intuneric, doar in doua scari lumina e
stinsa, si ploua-ncet, si ploua, ploua.
neoanele si motocicletele tunate imi umplu sufletul cu
singuratate - ceea ce nu e bine, pentru ca si eu, ma simt singur, motocicleta mea.
radioul meu s-a lasat de cantat de mult,
nu mai canta cantecele anilor trecuti, ce rasunau intr-o cafenea care semana cu o braserie.
si crede-ma, ca as fi facut orice, si as fi dat oricat,
sa fi fost din nou - parcata langa mine, draga mea motocicleta.
pustanii joaca fotbal in strada, langa gunoiul care sta si el si se intreaba, cu ce a gresit - ca e gunoi.
e galagie, ma gandesc, oare lumea a uitat sa taca, oare ce-o-nsemnand linistea toata
cand totu-i haos si rumoare.
ma mazgalesc copii cu vopsele, markere si alte cele
ma vad trist, topit cu gheata, fara nici un rost in viata...
farururile mele, ochii, imi sunt orbiti si inlacrimati de ulei.
noi suntem doar masinarii;
masinarii ale trecutului si ale viitorului.
si suntem perfecte, fiindca suntem alcatuite din material solid.
Arde motorina in mine, stiind ca nu pot sa iubesc;
si mi-e sete, mi-e sete rau de dragoste; as iubi –
si cum inca!
as putea sa te iubesc; de-ai voi, gentil as fi cu tine!
ziua toata ne-am plimba, ne-am saruta
si nu ne-am mai satura unul de celalalt;
viata o vom cladi, din nou –caci asa se cuvine-
pentru doua suflete de motorina
ce ard cu-nflacarare de dorinta si de-atatea zile de
nesomn
aruncate intr-o pivnita pustie, uitata de lume si innegrita cu mucigai.
e vremea noastra, asadar –sa purcedem la drum!-
nu este timp de pierdut si nici spatiu de cucerit.
sunt un trabant acoperit de praful anilor '60 ;
si da, imi incredintez motorul tie, motocicleta mea nepretuita; si stii de ce?
pentru ca te iubesc.
te iubesc si iti inteleg chinurile ce te framanta si pun stapanire pe tine
si pe-al tau suflet.
printre munti si printre vai,
vom ocoli oamenii rai, si vom uita de tot; de tot am zis!
inveliti in aer si infasurati de vant, vom razbi impreuna;
mancand kilometrii.
da. asta inseamna dragostea
dragostea exista doar in doi, si nu intr-unul singur.
dragostea inseamna noi doi.
[Asta pentru un nou inceput... ]
care repara pantofi.
in scara si-afara ploua - ma racesc.
peste tot in bloc e intuneric, doar in doua scari lumina e
stinsa, si ploua-ncet, si ploua, ploua.
neoanele si motocicletele tunate imi umplu sufletul cu
singuratate - ceea ce nu e bine, pentru ca si eu, ma simt singur, motocicleta mea.
radioul meu s-a lasat de cantat de mult,
nu mai canta cantecele anilor trecuti, ce rasunau intr-o cafenea care semana cu o braserie.
si crede-ma, ca as fi facut orice, si as fi dat oricat,
sa fi fost din nou - parcata langa mine, draga mea motocicleta.
pustanii joaca fotbal in strada, langa gunoiul care sta si el si se intreaba, cu ce a gresit - ca e gunoi.
e galagie, ma gandesc, oare lumea a uitat sa taca, oare ce-o-nsemnand linistea toata
cand totu-i haos si rumoare.
ma mazgalesc copii cu vopsele, markere si alte cele
ma vad trist, topit cu gheata, fara nici un rost in viata...
farururile mele, ochii, imi sunt orbiti si inlacrimati de ulei.
noi suntem doar masinarii;
masinarii ale trecutului si ale viitorului.
si suntem perfecte, fiindca suntem alcatuite din material solid.
Arde motorina in mine, stiind ca nu pot sa iubesc;
si mi-e sete, mi-e sete rau de dragoste; as iubi –
si cum inca!
as putea sa te iubesc; de-ai voi, gentil as fi cu tine!
ziua toata ne-am plimba, ne-am saruta
si nu ne-am mai satura unul de celalalt;
viata o vom cladi, din nou –caci asa se cuvine-
pentru doua suflete de motorina
ce ard cu-nflacarare de dorinta si de-atatea zile de
nesomn
aruncate intr-o pivnita pustie, uitata de lume si innegrita cu mucigai.
e vremea noastra, asadar –sa purcedem la drum!-
nu este timp de pierdut si nici spatiu de cucerit.
sunt un trabant acoperit de praful anilor '60 ;
si da, imi incredintez motorul tie, motocicleta mea nepretuita; si stii de ce?
pentru ca te iubesc.
te iubesc si iti inteleg chinurile ce te framanta si pun stapanire pe tine
si pe-al tau suflet.
printre munti si printre vai,
vom ocoli oamenii rai, si vom uita de tot; de tot am zis!
inveliti in aer si infasurati de vant, vom razbi impreuna;
mancand kilometrii.
da. asta inseamna dragostea
dragostea exista doar in doi, si nu intr-unul singur.
dragostea inseamna noi doi.
[Asta pentru un nou inceput... ]
vineri, 3 iulie 2009
Asteptarile trecutului
Ma tot gandesc la fostele mele relatii care se pot numara pe degetele unei maini sau ale unui picioare, si am constatat ca de fiecare data a trebuit sa sufar. Am mai constatat, ca, de asemenea clipele fericite au fost mai putine decat cele nefericite. Si acum, stau si ma gandesc: a meritat...? Si raspunsul vine: prea putin.
Acum, e foarte greu sa ai incredere in oamni, pentru ca prea putini iti merita increderea; dar, in schimb ei iti ofera toata increderea pentru a afla cat mai multe "can-can"-uri.
Deci: mai are sens sa suferi de n ori pentru a putea fi fericit...? Era un proverb sau un citat, ce-o fiind el: "Fericirea inseamna a avea incredere ca cel de langa tine nu iti va distruge sufletul.", sau ceva asemanator. Si deci, merita sa iti incredintezi sufletul cuiva, stiind ca oricum si tu si el veti suferi...?
Daca nu am avea asteptari ar fi totul extrem de simplu... Si asta cred ca ar trebui sa faca toti ceilalti pentru a nu fi dezamagiti: sa nu aiba asteptari. E cel mai bun medicament anti-suferinta. Incercati-l, vi-l recomand cu caldura.
Acum, e foarte greu sa ai incredere in oamni, pentru ca prea putini iti merita increderea; dar, in schimb ei iti ofera toata increderea pentru a afla cat mai multe "can-can"-uri.
Deci: mai are sens sa suferi de n ori pentru a putea fi fericit...? Era un proverb sau un citat, ce-o fiind el: "Fericirea inseamna a avea incredere ca cel de langa tine nu iti va distruge sufletul.", sau ceva asemanator. Si deci, merita sa iti incredintezi sufletul cuiva, stiind ca oricum si tu si el veti suferi...?
Daca nu am avea asteptari ar fi totul extrem de simplu... Si asta cred ca ar trebui sa faca toti ceilalti pentru a nu fi dezamagiti: sa nu aiba asteptari. E cel mai bun medicament anti-suferinta. Incercati-l, vi-l recomand cu caldura.
marți, 30 iunie 2009
Dragostea vine si pleaca
Toti imi spun: “lasa, pentru fiecare om exista acel cineva, doar asteapta, sigur o sa vina!”. Dar e foarte usor sa afirmi, neimplicat aceste lucruri. Tu poate ti-ai gasit perechea si ai alaturi un om mediocru, asemeni tie –sau nu-, eu nu vreau doar atat! Eu nu vreau nici iubire carnala si nici romante de doi lei! Eu vreau un om asemeni mie, fiindca stiu ca alaturi de altcineva nu pot fi.
Nu pot sa aleg un om mediocru, nu pot! Imi spune lumea: “sa nu mai fii asa selectiva!”; decat sa fiu un om si cu un om mediocru, nu multumesc! Si stiu ca pot astepta mult si bine, pentru ca acel cineva nu va aparea niciodata, deci, ori ma voi conforma, ori voi ramane pustiita in singuratate. Cred ca e de preferat a doua varianta.
E usor sa zici ca “imi pasa”. Daca iti pasa, nu rostesti acele cuvinte, pentru ca sunt de nepretuit. La fel ca si “te iubesc”; nu il rostesti intamplator oricui. Sunt cuvinte magice carora trebuie sa le cunosti in adevar sensul. Eu nu pot sa rostesc aceste doua expresii oricui si oricand; chiar nu pot! Daca nu simt, mai bine tac si nu amagesc pe cei din jurul meu cu vorbe nelalocul lor.
Toti sunt draguti cu tine pana obtin acel ceva; apoi, interesul barbatului scade si suferinta femeii din cauza dezinteresului a barbatului urca. Chiar imi pare rau sa spun asta, dar asa este. Si nu vreau sa iau apararea femeilor, pentru ca ele sunt mai sirete decat barbatii, doar ca exista si fete mai naive si baieti mai sensibili, care bineinteles nu au noroc sa isi gaseasca perechea. Pentru ca ei sa isi gaseasca perechea, ar trebui sa gaseasca pe cineva ca ei; altfel, ar cadea prada suferintei alaturi de cineva care nu este nici naiv si nici sensibil.
Dragostea vine si pleaca... Te cuprinde pe nesimtite si tot asa te si lasa...
Nu pot sa aleg un om mediocru, nu pot! Imi spune lumea: “sa nu mai fii asa selectiva!”; decat sa fiu un om si cu un om mediocru, nu multumesc! Si stiu ca pot astepta mult si bine, pentru ca acel cineva nu va aparea niciodata, deci, ori ma voi conforma, ori voi ramane pustiita in singuratate. Cred ca e de preferat a doua varianta.
E usor sa zici ca “imi pasa”. Daca iti pasa, nu rostesti acele cuvinte, pentru ca sunt de nepretuit. La fel ca si “te iubesc”; nu il rostesti intamplator oricui. Sunt cuvinte magice carora trebuie sa le cunosti in adevar sensul. Eu nu pot sa rostesc aceste doua expresii oricui si oricand; chiar nu pot! Daca nu simt, mai bine tac si nu amagesc pe cei din jurul meu cu vorbe nelalocul lor.
Toti sunt draguti cu tine pana obtin acel ceva; apoi, interesul barbatului scade si suferinta femeii din cauza dezinteresului a barbatului urca. Chiar imi pare rau sa spun asta, dar asa este. Si nu vreau sa iau apararea femeilor, pentru ca ele sunt mai sirete decat barbatii, doar ca exista si fete mai naive si baieti mai sensibili, care bineinteles nu au noroc sa isi gaseasca perechea. Pentru ca ei sa isi gaseasca perechea, ar trebui sa gaseasca pe cineva ca ei; altfel, ar cadea prada suferintei alaturi de cineva care nu este nici naiv si nici sensibil.
Dragostea vine si pleaca... Te cuprinde pe nesimtite si tot asa te si lasa...
In relatii
De cand ma stiu nu am avut noroc in dragoste. Poate ca nu mi l-am facut, poate ca a trecut el de mine, poate ca nu am profitat de el...
Stiu ca nu e pentru mine, de aceea am incetat sa o mai incerc. De fiecare data, aceleasi lucruri: minciuna, tradare, asteptari prea mari. Poate ca am avut asteptari prea mari de la cei de langa mine. De acum incolo o sa stiu sa nu mai am asteptari de la nimeni...Dar culmea, daca nu o sa am eu asteptari, o ceilalti cu siguranta vor avea asteptari de la mine. Deci, cum e mai bine? Eu sa am asteptari sau ceilalti sa aiba asteptari...?
Ma distreaza fazele incipiente ale unei relatii: fiecare isi expune calitatile pe taraba ca la piata, iar mai incolo, vezi ca de fapt omul are si defecte, chiar mai multe decat calitatile sale. Pe urma, din cauza faptului ca oamenii sunt diferiti se isca certuri, certuri care pe masura trecerii timpului se amplifica si se ramifica in certuri mai mici, care se repta zilnic –sau aproape zilnic-, sentimentele albe si pure devin sentimente negre si vestejite, de dragoste nu mai poate fi vorba caci s-a transformat in ura, de ceva timp.
Ma tot gandeam, oare un om poate iubi doua persoane...? Pe una sa o iubeasca in fel iar pe cealalta intr-un alt fel. Dar intotdeauna daca iubesti doua persoane, una se va bucura de mai multa dragoste, iar cealalta mai putina, sau chiar deloc. Asa am patit eu. Am fost lasata pentru “o alta”.De fapt nu, asta aflasem dupa ce rupsesem legatura... Ce a fost mai buna decat amintirea fostei...? “Stii, ai fost acolo pentru mine cand am avut nevoie si m-ai ajutat sa trec peste despartirea cu fosta”. Merci. Si eu cu ce raman...? Cu nimic. Oricum, ideea a fost ca dupa ce s-a impacat cu “cealalta” el a dat-o in petec si se despartisera. Si lui bineinteles ii pare rau si acum ca m-a lasat plus ca mi-a facut niste chestii mai urate in vreme ce era cu “ea”; chestii “la comun”, sa le zicem, urmare a frustrarii lui pentru ca eu il lasasem...
Asta e viata, oamenii sunt pedepsiti de fiecare data cand fac ceva rau. Eu pot as fiu lasata a doua, a treia oara, a infinita oara atata timp cat stiu ca nu am gresit. Si roata intotdeauna se intoarce, asa ca e mai bine sa jucam cinstit, nu...?
Stiu ca nu e pentru mine, de aceea am incetat sa o mai incerc. De fiecare data, aceleasi lucruri: minciuna, tradare, asteptari prea mari. Poate ca am avut asteptari prea mari de la cei de langa mine. De acum incolo o sa stiu sa nu mai am asteptari de la nimeni...Dar culmea, daca nu o sa am eu asteptari, o ceilalti cu siguranta vor avea asteptari de la mine. Deci, cum e mai bine? Eu sa am asteptari sau ceilalti sa aiba asteptari...?
Ma distreaza fazele incipiente ale unei relatii: fiecare isi expune calitatile pe taraba ca la piata, iar mai incolo, vezi ca de fapt omul are si defecte, chiar mai multe decat calitatile sale. Pe urma, din cauza faptului ca oamenii sunt diferiti se isca certuri, certuri care pe masura trecerii timpului se amplifica si se ramifica in certuri mai mici, care se repta zilnic –sau aproape zilnic-, sentimentele albe si pure devin sentimente negre si vestejite, de dragoste nu mai poate fi vorba caci s-a transformat in ura, de ceva timp.
Ma tot gandeam, oare un om poate iubi doua persoane...? Pe una sa o iubeasca in fel iar pe cealalta intr-un alt fel. Dar intotdeauna daca iubesti doua persoane, una se va bucura de mai multa dragoste, iar cealalta mai putina, sau chiar deloc. Asa am patit eu. Am fost lasata pentru “o alta”.De fapt nu, asta aflasem dupa ce rupsesem legatura... Ce a fost mai buna decat amintirea fostei...? “Stii, ai fost acolo pentru mine cand am avut nevoie si m-ai ajutat sa trec peste despartirea cu fosta”. Merci. Si eu cu ce raman...? Cu nimic. Oricum, ideea a fost ca dupa ce s-a impacat cu “cealalta” el a dat-o in petec si se despartisera. Si lui bineinteles ii pare rau si acum ca m-a lasat plus ca mi-a facut niste chestii mai urate in vreme ce era cu “ea”; chestii “la comun”, sa le zicem, urmare a frustrarii lui pentru ca eu il lasasem...
Asta e viata, oamenii sunt pedepsiti de fiecare data cand fac ceva rau. Eu pot as fiu lasata a doua, a treia oara, a infinita oara atata timp cat stiu ca nu am gresit. Si roata intotdeauna se intoarce, asa ca e mai bine sa jucam cinstit, nu...?
luni, 29 iunie 2009
Singuratatea si cararile ei
“De ce imi simt sufletul plin de un simtamant necunoscut, infiorator, dulce ? De ce vreau sa plang ? De ce astept ceva care stiu ca nu va veni niciodata ?
Mie nu mi se ingaduie nici una din acestea. Eu nu sunt un adolescent ca toti ceilalti, naiv visator, bolnavicios, natang, sentimental, caraghios. Sufletul meu e aspru. Vointa mea e absurda, dar e o vointa trainica, formidabila care apasa si inabusa totul in calea sa. Eu trebuie sa fiu acelasi in toate timpurile si in toate locurile. [...] Eu, singurul stapan al sufletului si al trupului meu, singura vointa ce nu pregeta sa-si sfarme dintii strangand un drug.”
Mircea Eliade, “Romanul adolescentului miop”
Nu stiu daca multi se regasesc in asta, insa eu sigur ma regasesc pentru ca si eu am, precum adolescentul miop un suflet aspru.
Incerc sa gandesc rational, neimplicat si obiectiv de fiecare data cand trebuie sa iau o decizie. Pentru mine ratiunea e mai presus de dragostea. Singuratatea a devenit o obisnuita pentru mine. Obisnuinta care este necesara, deoarece e grea viata de cuplu, daca stai sa te gandesti... Atatea probleme, certuri, nervi si neuroni consumati din cauza depresiilor si pentru ce...? Pentru nimic, va spun, pentru ca totul pana la urma se sfarseste, inclusiv relatiile; asa ca decat sa ma implic intr-o relatie, mai bine stau linistita in banca mea si imi vad de libertatea mea vitala. Spun “vitala”, deoarece eu nu am rezistat mai mult de trei luni impreuna cu cineva. Pur si simplu ma sufoca. E cel mai frumos lucru sa fii liber si sa nu depinzi de nimeni. Ce frumos e sentimentul solitudine si creeaza independeta...La fel ca si dragostea, de altfel. Odata ce ai intrat in cursa singuratatii, cu greu mai poti iesi din ea. Sau chiar deloc.
joi, 25 iunie 2009
Poate ca...!
Poate ca eu nu am vreme de copilareli de doi bani ca si tine.
Poate ca eu nu vreau sa stau sa visez in bratele unui fecior care ma abureste de dimineata pana seara.
Poate ca eu stiu sa imi stapanesc hormonii mai bine decat toti ceilalti si nu ma gandesc cand sa mi-o pun sau cu cine sa mi-o pun, fie el si primul om care imi iese in cale.
Poate ca eu nu vreau sa ma rup in gura band nu stiu cati litri de alcool, pentru ca mai apoi, sa le povestesc prietenilor "ce manga am fost seara trecuta, maaa!!!".
Poate ca eu nu imi tarasc fundul in cluburi sa ma droghez si sa ma destrabalez cum fac mai toti de varsta mea.
Poate ca eu nu ascult manele la maxim intr-un Mertan de septe stele.
Poate ca pe mine nu ma intereseaza notele pe care le iau la scoala, pentru ca nu imi reflecta ce am in capatana.
Poate ca eu nu ma imbrac in trend si nu imi iau ultimul tip de geanta aparuta la Chanel, Gucci ori Prada.
Poate ca eu ma ingrijesc de corpul meu si de infatisare doar pentru ca imi place si nu pentru a ma incadra in tiparele societatii, si totodata in clasa pitipoancelor.
Poate ca eu nu dau doi bani pe experienta de viata atat cat pe experienta intelectuala.
Poate ca eu nu am citit "Alchimistul" sau "Veronica se hotaraste sa moara" de Paulo Coelho pentru ca doar snobii se lauda ca le citesc; si poate nici nu mi-a placut "The Butterfly Effect" pentru ca este un film pe care de asemenea doar snobii il "inteleg".
Poate ca eu nu dau doi bani pe tine, nici pe mine si poate nici pe intreaga societate...
Poate ca mie imi place sa fiu om, sa fiu om simplu, nu masinarie ciudata si mecanica... Poate ca simplitatea este cel mai de pret dar pe care l-ar putea avea un om. Prin simplu poti exprima tot. Totul ce se opune complicatului din zilele noastre. Sa nu uitam, pret de o clipa ca suntem oameni, simpli, si nu masinarii complicate. Si sa nu uitam ca suntem doar oameni, oameni trecatori.
Poate ca eu nu vreau sa stau sa visez in bratele unui fecior care ma abureste de dimineata pana seara.
Poate ca eu stiu sa imi stapanesc hormonii mai bine decat toti ceilalti si nu ma gandesc cand sa mi-o pun sau cu cine sa mi-o pun, fie el si primul om care imi iese in cale.
Poate ca eu nu vreau sa ma rup in gura band nu stiu cati litri de alcool, pentru ca mai apoi, sa le povestesc prietenilor "ce manga am fost seara trecuta, maaa!!!".
Poate ca eu nu imi tarasc fundul in cluburi sa ma droghez si sa ma destrabalez cum fac mai toti de varsta mea.
Poate ca eu nu ascult manele la maxim intr-un Mertan de septe stele.
Poate ca pe mine nu ma intereseaza notele pe care le iau la scoala, pentru ca nu imi reflecta ce am in capatana.
Poate ca eu nu ma imbrac in trend si nu imi iau ultimul tip de geanta aparuta la Chanel, Gucci ori Prada.
Poate ca eu ma ingrijesc de corpul meu si de infatisare doar pentru ca imi place si nu pentru a ma incadra in tiparele societatii, si totodata in clasa pitipoancelor.
Poate ca eu nu dau doi bani pe experienta de viata atat cat pe experienta intelectuala.
Poate ca eu nu am citit "Alchimistul" sau "Veronica se hotaraste sa moara" de Paulo Coelho pentru ca doar snobii se lauda ca le citesc; si poate nici nu mi-a placut "The Butterfly Effect" pentru ca este un film pe care de asemenea doar snobii il "inteleg".
Poate ca eu nu dau doi bani pe tine, nici pe mine si poate nici pe intreaga societate...
Poate ca mie imi place sa fiu om, sa fiu om simplu, nu masinarie ciudata si mecanica... Poate ca simplitatea este cel mai de pret dar pe care l-ar putea avea un om. Prin simplu poti exprima tot. Totul ce se opune complicatului din zilele noastre. Sa nu uitam, pret de o clipa ca suntem oameni, simpli, si nu masinarii complicate. Si sa nu uitam ca suntem doar oameni, oameni trecatori.
miercuri, 24 iunie 2009
Faptul de a nu fi ascultat de catre nimeni
Cat de frumos e sa te poti confesa cuiva ! Cat de frumos este sa fii ascultat de catre cineva. Dar ar fi si mai frumos daca i-ar pasa cuiva de ceea ce gandesti, ce spui, de visele tale.
E frumos sa gasesti persoana care sa-ti asculte of-ul, nu-i asa? Da, intr-adevar e frumos. Dar te-ai gandit vreodata ca celui de langa tine nu i-ar pasa de ceea ce povestesti tu...? Cum ti se pare ca atunci cand tu povestesti el te intrerupe si incepe un nou subiect total diferit de ceea ce incerci tu sa ii spui? E altceva, ce pot spune... Si tu ii adresezi clasica intrebare: "Ma asculti?" sau "Esti atent/a la ce spun eu?", iar el/ea bineinteles raspunzand: "Da, te ascult!" sau "Da, sunt atent/a!".
Acum, de cand ma stiu am fost confidenta a multe persoane. Si cand spun confident, o spun in adevaratul sens al cuvantului. Daca mi se impartasea un secret, nu eram tentata sa dezvalui unei terte persoane ceea ce mi-a dezvaluit altcineva. Tineam in mine atatea si atatea secrete. Secrete care s-au ars pe masura trecerii timpului. Dar unele au ramas inca vii, au reinviat.
Nu stiu cum se face ca lumea are mare incredere in mine, si imi place asta. Insa la un moment dat parca ti se acreste de prea multa "incredere" si ai vrea si tu sa ai incredere in cineva, dar descoperi ca nu te poti baza pe nimeni. Si oare de ce...? Din cauza neincrederii, pentru ca ai impresia ca doar tu esti de incredere si ca tu nu ai dreptul de a te confesa cuiva sau de a-ti spune of-ul.
Sincer, nu am simtit niciodata cu ardoare nevoia de a-mi spune of-ul. Am preferat sa patrez pentru mine secretele proprii, dorintele, frustrarile sau cine stie ce alte lucruri. Dar nu e bine nici asa. Si iata-ma scriind aici, spunandu-mi secretele, of-urile, dorintele si frustrarile, desigur. Totusi la capitolul secrete ma mai gandesc daca sa le downloadez din subconstient. Am spart gheata si am purces in acest drum anevoios de eliberare si dezlantuire a propriului ego frustrat.
E frumos sa gasesti persoana care sa-ti asculte of-ul, nu-i asa? Da, intr-adevar e frumos. Dar te-ai gandit vreodata ca celui de langa tine nu i-ar pasa de ceea ce povestesti tu...? Cum ti se pare ca atunci cand tu povestesti el te intrerupe si incepe un nou subiect total diferit de ceea ce incerci tu sa ii spui? E altceva, ce pot spune... Si tu ii adresezi clasica intrebare: "Ma asculti?" sau "Esti atent/a la ce spun eu?", iar el/ea bineinteles raspunzand: "Da, te ascult!" sau "Da, sunt atent/a!".
Acum, de cand ma stiu am fost confidenta a multe persoane. Si cand spun confident, o spun in adevaratul sens al cuvantului. Daca mi se impartasea un secret, nu eram tentata sa dezvalui unei terte persoane ceea ce mi-a dezvaluit altcineva. Tineam in mine atatea si atatea secrete. Secrete care s-au ars pe masura trecerii timpului. Dar unele au ramas inca vii, au reinviat.
Nu stiu cum se face ca lumea are mare incredere in mine, si imi place asta. Insa la un moment dat parca ti se acreste de prea multa "incredere" si ai vrea si tu sa ai incredere in cineva, dar descoperi ca nu te poti baza pe nimeni. Si oare de ce...? Din cauza neincrederii, pentru ca ai impresia ca doar tu esti de incredere si ca tu nu ai dreptul de a te confesa cuiva sau de a-ti spune of-ul.
Sincer, nu am simtit niciodata cu ardoare nevoia de a-mi spune of-ul. Am preferat sa patrez pentru mine secretele proprii, dorintele, frustrarile sau cine stie ce alte lucruri. Dar nu e bine nici asa. Si iata-ma scriind aici, spunandu-mi secretele, of-urile, dorintele si frustrarile, desigur. Totusi la capitolul secrete ma mai gandesc daca sa le downloadez din subconstient. Am spart gheata si am purces in acest drum anevoios de eliberare si dezlantuire a propriului ego frustrat.
luni, 22 iunie 2009
Introducere...
Am avut un blog, pe un alt site care va fi inchis. Era un amalgan de poezii, ganduri, lectii si eseuri de la romana pe care le-am salvat sa ramana doar pentru mine. Acum, acest blog este rezultatul tuturor frustrarilor pe care le poate avea un adolescent la optsprezesce ani. Si va rog sa ma credeti, sunt multe. De la faptul ca nu are bani pana la faptul ca nu a mai avut o relatie de trei sau patru ani sau de la faptul ca are prea putini prieteni si si aceia, indisponibili.
Se zice ca nu trebuie sa iti expui viata pe tava. Dar cine a zis ca eu o fac? Ceea ce scriu eu aici nu este neaparat verosimil pentru toata lumea; sau poate ca e prea verosimil pentru unii dintre noi. Aici totul poate capata un alt sens, totul poate fi imaginativ, plin de subinteles si de frustrari, totodata pentru ca de asta era vorba doar, nu...?
Scriu aici pentru ca stiu ca practic nimeni nu va citi si voi putea scrie ce ma taie capul si mai ales, voi putea scrie in sfarsit, ce simt si nu ce gandesc, si mai ales pentru faptul ca in sfarsit cineva ma va asculta si pe mine: adica eu.
Ne vedem pe aici, in curand...
Se zice ca nu trebuie sa iti expui viata pe tava. Dar cine a zis ca eu o fac? Ceea ce scriu eu aici nu este neaparat verosimil pentru toata lumea; sau poate ca e prea verosimil pentru unii dintre noi. Aici totul poate capata un alt sens, totul poate fi imaginativ, plin de subinteles si de frustrari, totodata pentru ca de asta era vorba doar, nu...?
Scriu aici pentru ca stiu ca practic nimeni nu va citi si voi putea scrie ce ma taie capul si mai ales, voi putea scrie in sfarsit, ce simt si nu ce gandesc, si mai ales pentru faptul ca in sfarsit cineva ma va asculta si pe mine: adica eu.
Ne vedem pe aici, in curand...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)