Închide doi oameni într-o încăpere şi vei vedea că în mai puţin de o jumătate de oră vor începe să gândească la cum să se omoare unul pe celălalt. De ce? Fiindcă instinctul de apărare primează în faţa normelor civilizaţiei. Oamenii nu au fost dintotdeauna civilizaţi. Omul primitiv, aşa cum îl vedem noi, acţiona instinctual, în nevoia securităţii sale. Omul contemporan acţionează raţional, gândeşte înainte de a face o acţiune.
De multe ori, dacă stăm să gândim asupra unei decizii prea mult, luăm o decizie greşită. Însă, dacă suntem presaţi de anumiţi factori, tindem să acţionăm instinctual. Iar acţiunile instinctuale, care de multe ori sunt pentru propria protecţie, sunt corecte.
Cu cât ai mai multe variante spre rezolvarea unei probleme, cu atât mai mult, rezolvarea problemei va fi mai grea. Astfel, tindem să acţionăm raţional. Dacă există doar două variante spre rezolvarea problemei, acţiunea va fi strict instinctuală şi nu raţională. E ca şi cum ai alege: omori sau vrei să fii omorât?
De multe ori, oamenii aflaţi în această situaţie aleg prima variantă. Oameni, care poate în viaţa de zi cu zi nu s-ar gândi la omor sau la cauzele acestuia. Însă, tot ceea ce face rău omului este rău. Prin urmare, omul va stârpi răul sau se va lăsa mâncat de rău. De asemenea, când prada este mare, omul tinde să nu aibă încredere în ceilalţi, fiindcă cei ce-l înconjoară sunt vânătorii propriei lui prăzi. Acest lucru nu e ceva nou, e ceva primitiv.
Dacă închizi mai mulţi oameni într-o încăpere, după un anumit timp aceştia vor ajunge să recurgă la violenţă. Siguranţa proprie e mai presus decât orice normă statală sau divină. În acel moment, nu realizezi ceea ce faci; acţionezi din instinct. Acţionezi precum un animal. Un animal bolnav.
