Tu dai share la mister...?

Revin după o îndelungată absenţă din minunata lume ce mi-o oferă blog-ul (cine va fi destul de inteligent, va prinde aluzia, cine nu, nu), ca să vorbesc despre tehnologia din ziua de astăzi.


De multe ori, după ce termin un articol (de preferat scris pe hârtie), stau şi mă gândesc la ceea ce am citit. Asta am făcut şi de data aceasta, când am citit articolul scris de către Marius Chivu, “Share la mister?”. Acest domn, spunea că nu are pagină de facebook şi că nu intenţionează să îşi facă una în viitorul apropiat. Bravo lui, numai respect! Circula o vorbă prin popor, cum că: "Dacă nu ai facebook, nu exişti". Seriously, are you kiddin'?!

Ar fi inutil să încep să vorbesc despre facebook, care, în mod evident, a devenit nu un simplu site de socializare de succes, ci un fenomen. Nicăieri în istoria Internetului nu s-a mai pomenit ca un site să devină atât de folosit de către un număr atât de mare de oameni din întreaga lume (toţi artiştii/toate celebrităţile au în ziua de astăzi o pagină personală).

Ceea ce m-a intrigat mai mult, a fost modul interesant de abordare al fenomenului. Misterul, este un lucru la care trebuie să apelăm de multe ori, dacă dorim să avem succes ori să cucerim, dar din păcate, nu ne folosim de el, fiindcă dorim să fim epatanţi, opulenţi, chiar dacă într-o măsură mai mică.

Citind printre rânduri, mi-am spus: “Ce naiba, am ajuns să ne împărtăşim vieţile noastre pe facebook (to share our lives on facebook) , pe un site, pe Internet?!". Atunci chiar că ne putem numi oameni fără activitate socială (reală, nu virtuală). Da, ăsta este viitorul: coumincarea virtuală, televiziunea pe Internet, jurnalele de tip blog.

Uneori simt că obosesc atât de tare, încât nu pot ţine pasul cu tot ceea ce mişcă în jurul meu. În mod cert, peste vreo 30 de ani, când voi avea 50 (dacă îi voi apuca), nu voi înţelege tehnologia contemporană. Vom ajunge să fim nişte neadaptaţi, fiindcă nu ne vom putea raporta la noua tehnologie.

Nu îmi place tehnologia. Aş fi vrut ca totul să fie rudimentar, să fi fost totul simplu, că la începuturi: lumea să mai scrie încă pe hârtie, oamenii să îşi păstreze mai bine relaţiile, lumea să iasă mai mult la o plimbare, o cafea, copiii să se joace afară, iar oamenii mari să îşi facă propriile lor ferme şi să nu se joace de-a farmville-ul.

Practic, am ajuns să ne desacralizăm ca fiinţe umane: acum suntem fiinţe virtuale, nişte icoane precum cele de pe ecranul calculatorului (Ipad-ului, pardon). Fiecare din noi am ajuns să reprezentăm un pixel din lumea aceasta. Ni s-a spus că nu mai suntem importanţi, suntem prea mulţi şi prea mici. Nu îmi place să recunosc, dar suntem nişte sclavi ai tehnologiei şi a generaţiei formată din: Apple, facebook, youtube, Y! mail, Blackberry, wikipedia, twitter şi soundcloud. 

Oare chiar atât de mult am uitat de noi…?



PS: Chestia din dreapta ce zice: "Găseşte-mă şi pe facebook", e de fapt buletinul meu virtual.