luni, 7 februarie 2011

Distrugatorii de fericire

Ai văzut vreodată un om fericit? Sau mai bine spus, ai gustat vreodată chiar tu însuţi fericirea? Oare de ce sunt oamenii fericiţi şi oare ce anume îi face pe nefericiţi să stârpească fericirea fericiţilor?

Se spune că fericirea nu durează mult. Fericirea este clipa. Clipele sunt fericirea că vrem, că nu vrem. Fericirea constantă nu există -doar nebunii sunt fericiţi tot timpul. Nici măcar îndrăgostiţii nu sunt fericiţi tot timpul, fiindcă se mai ceartă. Oricum treaba cu îndrăgostitul e relativă, fiindcă dacă iubeşti nu înseamnă ca eşti şi fericit. Iubirea înseamnă mai mult suferinţă, iar suferinţa există prin fericire, oarecum.

Mereu când suntem fericiţi intervin anumiţi factori care perturbă fericirea. Mereu când credem că am atins culmile fericirii, ceva sau cineva ne coboară cu picioarele înapoi pe pământ şi ne aminteşte că fericirea nu-i uşoară; pentru a fi fericit, trebuie să faci anumite compromisuri. Cel mai mare compromis pe care îl faci pentru a fi fericit, e cel cu tine însuţi: până unde eşti dispus să mergi ca să fii fericit? Vrei fericire de moment sau fericire permanentă? (Am minţit, nu există fericire permanentă).

Ce satisfacţie au unii când îi văd pe ceilalţi suferind? Cât de mare poate fi răutatea omului şi cât de mică poate fi bunătatea lui? Esenţa omului este bună, doar că această fiinţă numită din întâmplare om, şi-a alterat-o. Şi-a alterat-o făcând tot felul de meschinării, mai mari sau mai urâte. Odată stricată, esenţa e pierdută; fiindcă omul, în loc să devină mai bun, devine mai rău cu sine şi cu cei din jurul său.

Putem iubi pe cineva fără să-i cunoaştem cu adevărat interiorul. Ceea ce pare, de multe ori nu-i ceea ce este. Intenţiile tuturor nu sunt bune, iar dacă cineva arată că ne vrea binele, asta nu înseamnă că îl vrea cu adevărat. S-ar putea sa vrea alterarea fericirii noastre, fără ca noi să ne dăm seama. De ce să vrea cineva asta...? Pentru propria-i fericire. Oamenii sunt nişte egoişti, iar cei buni sunt luaţi drept proşti şi idioţi de către cei egoişti. Mulţi vor să facă bine, iar tot mai mulţi vor să facă rău.

Trăim într-o lume a egoiştilor şi trebuie să ne obişnuim cu asta. Fericirea nu există. Dar farmecul stă în faptul că fiecare din noi o cautăm. Unii din noi cred că au găsit-o, alţii încă mai sapă după ea...