duminică, 10 aprilie 2011

Diplomatia si binele de azi

Fă binele cu diplomaţie, căci nu-ţi închipui ce mult supără”, spunea marele gânditor Nicolae Iorga. Se pare că şi răul s-ar putea face tot cu diplomaţie. Să tratezi un mediocru cu diplomaţie. Doar aşa îl poţi face să simtă cât de mic şi de neînsemnat este el. Atunci ramâne întrebarea: violenţa este pentru cei puternici sau pentru cei slabi...? Răspunsul ar fi urmatorul: violenţa este folosită de cei puternici în braţ şi slabi în minte. Un prost nu ar putea fi diplomat niciodată.

Pentru a demonstra ca diplomaţia ia locul violenţei, am pus următoarea întrebare câtorva oameni: „Dacă ai fi pus să alegi între diplomaţie şi violenţă când cineva ţi-a făcut rău, ce ai alege?”. Majoritatea mi-au răspuns că ar alege diplomaţia în defavoarea violenţei, motivând că: “vorbitul frumos şi argumentele potrivite” sunt principala soluţie sau că “prin vorbe poţi reuşi să sensibilizezi o persoană”. Totuşi, unii au răspuns că ar folosi doar “violenţa verbală” sau că “depinde de cât rău a cauzat persoana”ori că “în unele situaţii extreme diplomaţia nu îşi mai are rostul”.

Unele guri spun că dacă nu primeşti respect nu trebuie să dai; alte guri spun că respectul trebuie impus sau câştigat. Dar oare dacă nu primeşti din partea celuilalt respect, merită să-l tratezi la fel sau din contră, să respecţi? Oamenii mari (nu în sens propriu) cred că respectă orice vietate. Puţini oameni pot respecta un om care a cauzat suferinţă şi rău. Puţini oameni sunt capabili în zilele noastre de iertare, dar mulţi oameni sunt în stare să distrugă fericirea altora.

Se spune că fericirea nu o clădeşti pe nefericirea altuia. Ei bine, mulţi sunt în stare să facă lucruri inimaginabile, din egoism. Unii sunt în stare să omoare pentru propria lor fericire; unii ar omorî pentru un gram de fericire. Nimeni nu mai vrea să facă bine în măsura în care nu primeşte nimic înapoi. Nimeni nu mai ajută pe nimeni fiindcă toata lumea caută să se ajute pe sine, înainte de toţi şi de toate.Toată lumea e pentru EL. Dacă aş spune că lumea devine din ce în ce mai rea, ar suna clişeic. Pot spune doar că oamenii au fost răi dintotdeauna, doar că acum există mai multe lucruri care îi facă mai răi, cum ar fi: puterea banului, libertatea de opinie/de a acţiona liber, abuzul de putere, puterea de a avea şi tot felul de drepturi pe care omul şi le-a câştigat odată cu trecerea timpului.

Toată lumea vorbeşte în termeni prea complicaţi care duc spre nicăieri. Oamenii nici nu mai ştiu ce caută: adevărul sau minciuna. De fapt, orice am face tot în marele Nicăieri ajungem, fie că vrem, fie că nu vrem. Ţine doar de acceptanţă.