vineri, 4 martie 2011

Aspectul fizic (?)

Oamenii îşi schimbă aspectul din două motive. Primul se referă la o criză de identitate individuală, din nevoia de a se localiza cumva, de a te defini şi delimita de ceilalţi ca individ. De fapt, individul nu se autodefineşte ca persoană, ci aderă la o definiţie colectivă, de masă. Individul îşi construieşte o falsă identitate din părţi emblematice ale grupului. Al doilea motiv se referă la definirea prin "ce am" atunci când "ce sunt" egal cu zero.

Orice individ agresiv cere de fapt ajutor. Orice comportament agresiv, de la ostentaţie la violenţă, este un strigăt de disperare, chiar dacă este inconştient. Ce motive de agresiune sau ostentaţie ar avea un om perfect echilibrat, mulţumit de sine însuşi şi căruia nu-i lipseşte nimic? Ostentaţia, până la urmă, e o reacţie de frică. Spre exemplu, individul hiperagresiv se teme de fapt că nu pare destul de bărbat, superfardata, că nu e băgată în seamă ca femeie, oricine vorbeşte strident, râde ascuţit sau are gesturi mult prea largi, trăieşte sau a trăit frica de a trece neobservat ori i s-a spus în copilărie "n-o să fii nimic, niciodată".

De ce vrem să atragem mereu atenţia cu ceva anume? Pentru că suntem prea mici sau pentru că acesta e felul nostru de a fi...? Ne tatuăm, ne vopsim, ne găurim diferite părţi ale corpului pentru că aşa vrem noi sau pentru că aşa ne adaptăm mai uşor mediului din care provenim? Toate aceste lucruri pentru ce...? Pentru că suntem neînsemnaţi din punct de vedere spiritual şi vrem să accentuăm acest lucru prin partea fizică.

În cele din urmă, vrem nu vrem, aspectul fizic defineşte o persoană la prima vedere. Nimeni nu va fi interesat de ceea ce gândim sau de ceea ce spunem atât timp cât arătăm bine. În zilele noastre, aspectul fizic e valorificat mai mult decât valorile spirituale sau culturale pe care le are un om. Dar oare mai există oameni printre atâţia monştri...?

(Mulţumiri lui A.B. pentru discuţia avută)