Faptul de a nu fi ascultat de catre nimeni

Cat de frumos e sa te poti confesa cuiva ! Cat de frumos este sa fii ascultat de catre cineva. Dar ar fi si mai frumos daca i-ar pasa cuiva de ceea ce gandesti, ce spui, de visele tale.

E frumos sa gasesti persoana care sa-ti asculte of-ul, nu-i asa? Da, intr-adevar e frumos. Dar te-ai gandit vreodata ca celui de langa tine nu i-ar pasa de ceea ce povestesti tu...? Cum ti se pare ca atunci cand tu povestesti el te intrerupe si incepe un nou subiect total diferit de ceea ce incerci tu sa ii spui? E altceva, ce pot spune... Si tu ii adresezi clasica intrebare: "Ma asculti?" sau "Esti atent/a la ce spun eu?", iar el/ea bineinteles raspunzand: "Da, te ascult!" sau "Da, sunt atent/a!".

Acum, de cand ma stiu am fost confidenta a multe persoane. Si cand spun confident, o spun in adevaratul sens al cuvantului. Daca mi se impartasea un secret, nu eram tentata sa dezvalui unei terte persoane ceea ce mi-a dezvaluit altcineva. Tineam in mine atatea si atatea secrete. Secrete care s-au ars pe masura trecerii timpului. Dar unele au ramas inca vii, au reinviat.

Nu stiu cum se face ca lumea are mare incredere in mine, si imi place asta. Insa la un moment dat parca ti se acreste de prea multa "incredere" si ai vrea si tu sa ai incredere in cineva, dar descoperi ca nu te poti baza pe nimeni. Si oare de ce...? Din cauza neincrederii, pentru ca ai impresia ca doar tu esti de incredere si ca tu nu ai dreptul de a te confesa cuiva sau de a-ti spune of-ul.

Sincer, nu am simtit niciodata cu ardoare nevoia de a-mi spune of-ul. Am preferat sa patrez pentru mine secretele proprii, dorintele, frustrarile sau cine stie ce alte lucruri. Dar nu e bine nici asa. Si iata-ma scriind aici, spunandu-mi secretele, of-urile, dorintele si frustrarile, desigur. Totusi la capitolul secrete ma mai gandesc daca sa le downloadez din subconstient. Am spart gheata si am purces in acest drum anevoios de eliberare si dezlantuire a propriului ego frustrat.