In relatii

De cand ma stiu nu am avut noroc in dragoste. Poate ca nu mi l-am facut, poate ca a trecut el de mine, poate ca nu am profitat de el...
Stiu ca nu e pentru mine, de aceea am incetat sa o mai incerc. De fiecare data, aceleasi lucruri: minciuna, tradare, asteptari prea mari. Poate ca am avut asteptari prea mari de la cei de langa mine. De acum incolo o sa stiu sa nu mai am asteptari de la nimeni...Dar culmea, daca nu o sa am eu asteptari, o ceilalti cu siguranta vor avea asteptari de la mine. Deci, cum e mai bine? Eu sa am asteptari sau ceilalti sa aiba asteptari...?

Ma distreaza fazele incipiente ale unei relatii: fiecare isi expune calitatile pe taraba ca la piata, iar mai incolo, vezi ca de fapt omul are si defecte, chiar mai multe decat calitatile sale. Pe urma, din cauza faptului ca oamenii sunt diferiti se isca certuri, certuri care pe masura trecerii timpului se amplifica si se ramifica in certuri mai mici, care se repta zilnic –sau aproape zilnic-, sentimentele albe si pure devin sentimente negre si vestejite, de dragoste nu mai poate fi vorba caci s-a transformat in ura, de ceva timp.

Ma tot gandeam, oare un om poate iubi doua persoane...? Pe una sa o iubeasca in fel iar pe cealalta intr-un alt fel. Dar intotdeauna daca iubesti doua persoane, una se va bucura de mai multa dragoste, iar cealalta mai putina, sau chiar deloc. Asa am patit eu. Am fost lasata pentru “o alta”.De fapt nu, asta aflasem dupa ce rupsesem legatura... Ce a fost mai buna decat amintirea fostei...? “Stii, ai fost acolo pentru mine cand am avut nevoie si m-ai ajutat sa trec peste despartirea cu fosta”. Merci. Si eu cu ce raman...? Cu nimic. Oricum, ideea a fost ca dupa ce s-a impacat cu “cealalta” el a dat-o in petec si se despartisera. Si lui bineinteles ii pare rau si acum ca m-a lasat plus ca mi-a facut niste chestii mai urate in vreme ce era cu “ea”; chestii “la comun”, sa le zicem, urmare a frustrarii lui pentru ca eu il lasasem...

Asta e viata, oamenii sunt pedepsiti de fiecare data cand fac ceva rau. Eu pot as fiu lasata a doua, a treia oara, a infinita oara atata timp cat stiu ca nu am gresit. Si roata intotdeauna se intoarce, asa ca e mai bine sa jucam cinstit, nu...?