Cu un zambet chiar se face soare

Frustrarile au trecut, iar adolescentul se indreapta spre o noua etapa: viata de om matur.

Astazi cand m-am pornit sa plec la locul meu de destindere, erau cam multi nori pe cer. Am zis: "Si ce? Asta nu ma impiedica sa duc pana la capat ziua de astazi!". Totul avea un aspect spalacit din cauza ca plouase inainte sa ies din casa. Ajungand, m-am apucat de treaba...

Am calcat azi sigur pe noroiul prezent de dupa ploaie, si am reusit sa trec peste el. Deciziile pe care le luam sunt asemenea: sigure, daca vrem sa nu ne manjim cu noroiul vietii. Erau doua carari: una acoperita cu iarba iar alta era plina cu noroi. Am ales-o pe cea acoperita cu noroi. De ce? Pentru ca am vrut sa ma murdaresc cu noroi. Altfel spus, am ales viata cu problemele ei. Am mai ales sa nu imi refulez frustrarile, ci sa le infrunt, ca sa nu ma infrunte ele pe mine mai incolo.

Eram plina de noroi, dar meritase. Meritase, fiindca din pricina faptului ca pasisem sigur, nu cazusem. Cand am ajuns, Viata m-a asteptat si mi-a spus zambind: "Vino, ai trecut testul". Atunci mi-am spus in sine: "Cu un zambet chiar se face soare!".