În viaţă, sunt unele lucruri pe care nu vrem să le acceptăm nicicum. Ne amăgim de fiecare dată că va fi altfel, când de fapt, ne avântăm în aceeaşi poveste în care am mai fost de atâtea ori... Să fie doar lamentarea, sau să fie firesc...?
Nu există dragoste adevărată. Dragostea e doar o stare, nu un sentiment. Dragostea e o beţie şi cei care scriu şi cântă despre ea sunt beţi. Dragostea poate avea acelaşi gust ca vinul: dulce sau amar.
Nu există un ideal în ceea ce priveşte o persoană. Toţi suntem urâţi şi frumoşi în feluri diferite, doar că nu vedem asta. Cei urâţi sunt complexaţi din cauză că sunt urâţi, iar cei frumoşi sunt prea plini de ei fiindcă sunt frumoşi.
Nu există sinceritate totală. Chiar şi cele mai apropiate persoane ne ascund lucruri şi lucruri. Chiar şi cele mai importante persoane ne mint uneori, doar că nu ne dăm seama noi. Ori suntem atât de naivi încât să trecem peste asta.
Nu există prieteni adevăraţi. Prietenii sunt doar nişte instrumente auxiliare de care ne folosim când avem nevoie. Nu există prietenie fără interese, iar dacă există, înseamnă că ambele persoane sunt dezinteresate total.
Nu există prietenie între un băiat şi o fată. Există doar o tensiune sexuală nerezolvată (sau rezolvată, depinde de caz).
Nu există om care nu s-a umilit măcar o singură dată în viaţă. Cei care se umilesc au întotdeauna câştig de cauză. Cei drepţi vor pierde întotdeauna.
Nu există om care să nu fi suferit vreodată. Cea mai dureroasă suferinţă e cea în singurătate, fiindcă realizăm de fapt că ne naştem şi murim singuri. Suferinţa în doi e de fapt suferinţa fiecare pentru fiecare. Eu sufăr pentru mine, nu pentru tine. Sufăr fiindcă am fost rănit, nu pentru că te iubesc. Sufăr fiindcă nu vreau să sufăr.
Nu există niciun ajutor util din partea celorlalţi. Fiecare om îşi urmăreşte propriile interese. Fiecare aşteaptă alt ajutor în favoarea ajutorului oferit. Nimeni nu ne poate ajuta mai bine decât ne putem ajuta noi înşine.
Nu există fericire fără ca aceasta să depindă de cineva. Fericirea depinde de lucruri şi de oameni, nu de noi. Fericirea e o stare pe care o avem când ne bucurăm de anumite lucruri sau de anumite persoane. Cum apare fericirea? Spontan, ca şi depresia.
Nu există nimic. Nici noi nu existăm, doar avem impresia că suntem. Suntem morţi vii, vii morţi. Murim când ne naştem. În fiecare an, adăugăm un an la moartea noastră, nu la viaţa noastră; doar că nu conştientizăm acest lucru.
ft trist ce zici tu aici,doar ca,scuza-ma,esti ipocrita pe alocuri iar pe alocuri vb fara sa stii.ba da,exista iubire adevarata,oamenii sufera pt suferinta persoanei iubite si se indragostesc mereu de persoana iubita chiar si dupa ce trec ani.deci iubirea nu este efemera si cei care trec prin asta iti pot spune.si eu sunt un exemplu,nu vb fara mine.dar asteapta rabdatoare,invatam si intelegem totul pe parcurs chiar daca,vorba ta,anii in plus aduc moartea mai aproape..succes
RăspundețiȘtergereZise un naiv :)
RăspundețiȘtergereconcluzia: naspa
RăspundețiȘtergereNaşpa, nenaşpa, ne obişnuim sau murim :)
RăspundețiȘtergeredraga mea...nu poti sa ma faci proasta pe fata ca si cum nu as fi constienta de ce se intampla in viata mea...accepta ca pur si simplu nu ai dreptate si nu poti generaliza cu concluziile pe care ti le formezi tu in urma experientelor tale
RăspundețiȘtergereAtâta timp cât te intitulezi "Anonim", am dreptul să mă adresez cum doresc.
RăspundețiȘtergereconsider ca e alegerea mea cum ma intitulez...noi vorbeam despre un subiect,si in acest sens m-am referit ca ma consideri proasta.nu m-am referit la adresarea directa.in fine,deviem;) din moment ce nu accepti critici sau sa fii contrazisa,nu inteleg care e scopul blogului tau.ma rog,fiecare..:)
RăspundețiȘtergereNaiv nu înseamnă neaparat prost. Dar mă rog, fiecare, vorba ta.
RăspundețiȘtergere