Feminismul contemporan: intre kitsch si inexistenta.

Toata lumea stie ca feminismul este o miscare politico-sociala conform careia drepturile femeilor sunt revendicate iar egalitatea dintre femei si barbati se doreste a fi eliminate.
Feminismul a dominat, in mare parte, prima parte a secolului XX, in S.U.A. si Anglia. Incepand de atunci, femeile au inceput sa devina egale in drepturi cu barbatii: au dreptul la vot, isi negociaza salariile, ba chiar ii inlocuiesc pe barbati in anumite meserii –cum ar fi meseria de aviator sau cea de militar–. Aceste lucruri au dus la o defeminizare a sexului feminin, fapt ce il regasim si in zilele noastre.

In Romania, tara aflata la rascrucea dintre Orient si Occident, in mare parte predomina ce altfel decat kitsch-ul? Kitsch-ul, e firesc; dar mai fireasca este dorinta de a fi kitsch-os. La nivelul subconstientului, dorinta de imitare este prezenta in mintea oricarui om. De aceea unii oameni tind sa devina mai mult decat ceea ce sunt. Acest lucru, in adevar, duce inevitabil spre kitsch.

Feminitatea este regasita in doua modele principale –si aici ma refer strict la societatea romaneasca. Primul ar fi modelul femeii sigura pe sine, mereu pusa la punct – prin operatiile estetice, libertina si dominatoare de barbati, si o numim “Femeia 1”.

• Femeia 1 este sigura pe sine doarece ea stie ca este egala barbatului. Dar ea mai stie, ca are mai multe atuuri decat un barbat si mai multe sanse de castig fiindca este…femeie! Si profita de acest lucru la maxim, punandu-l pe barbat intr-o lumina nefavorabila de fiecare data.

• Preocuparile femeii 1 variaza, dar toate duc la un sens comun, fiindca scopul este acelasi: de a arata cat mai bine posibil. Astfel, se naste competitia in a poseda cat mai multe “calitati”. De aici, femeile recurg la diferite metode pentru a obtine aceste “calitati” –care, nu sunt oferite de catre Mama Natura; unele vor sa isi schimbe forma nasului, altele doresc sa isi mareasca sanii sau marimea buzelor, iar majoritatea vor sa isi schimbe culoarea parului sau a ochilor.

• Cu trecerea timpului, moravurile au luat amploare deoarece femeilor li s-au permis lucrurile care sunt permise si azi. Astfel, femeia a incetat sa isi mai refuleze toate nedreptatile suferite de-a lungul timpului, si a inceput sa “isi traiasca viata”, riscand sa devina libertina. Dar, atentie! Femeia a fost dintotdeauna libertina, doar ca in trecut, ea nu putea sa isi manifeste dorinta de a incalca regulile, temandu-se a nu fi judecata gresit –in sens propriu, dar si in sens figurativ. Cum societatea contemporana permite aproape totul, din femeia timida, misterioasa si plina de sarm, a renascut parca, asemenea unui monstru, femeia nepasatoare care nu ascunde nimic si care se comporta fara a-i fi teama de ceea ce ar spune oamenii din jurul sau.

• Femeia 1 incearca sa domine barbatii, dintr-un sentiment de inferioritate. Ea isi duce uneori, orgoliul pana la capat si e in stare sa puna capat unei relatii doar pentru ca barbatul i-a demonstrat ca ii este superior. Barbatul ii este superior femeii, el, prin natura sa este rational, iar femeile superioare barbatilor sunt rare, pentru ca nu exista multe femei care pot gandi cu altceva inafara de suflet. Ori, de multe ori a gandi cu sufletul inseamna a fi imoral.


Celalalt model este cel al femeii complexate, neatenta cu sine dar care incearca sa fie originala prin imbracaminte, timida si supusa barbatului.

• Femeia complexata, are tot timpul capul in pamant si este foarte grabita cand merge pe strada, pentru ca ii este frica si in acelasi timp rusine ca ceilalti o vor condamna. Merge atat de repede, incat atunci cand ajunge la destinatie, observa ca pulsul i-a crescut la 180 de batai pe minut. Se simte inferioara celorlalte femei si nu incearca sa valorifice ceea ce are ea.

• Femeia 2, cum o numesc, este adesea neglijenta in ceea ce priveste aspectul. Nu se machiaza, de cele mai multe ori isi tranteste o coada – care nu e nici macar de cal, sau un coc improvizat prins cu creioane, iar, in ceea ce priveste capitoul imbracaminte, incearca sa fie pe cat posibil, originala, nestiind de fapt ca tinzand spre unicitate, va ajunge in comun, adica exact de unde a pornit.

• In ceea ce priveste pudoarea, femeia noastra e pudica, -aparent, dar dupa ce consuma o bere, doua sau chiar trei, aceasta isi da drumul da gura, iar frustrarile i se revarsa din gura, ajungand la urechile barbatilor care incearca sa stea laoparte, deoarece sunt speriati. Iar de aici provine drama existentiala : “De ce nu ma intelege nimeni pe mine?”. Raspunsul este: daca ai fi mai atenta cu bautura, poate ai reusi sa te concentrezi sa nu dai in penibil.

• In dragoste, cand a dat peste El, femeia 2 este supusa total –daca nu partial; barbatului cu care isi imparte viata si timpul. Nu iese din cuvantul lui si isi da silinta sa nu il supere cu nimic. Ii ofera dragostea neconditionata, naiva fiind, pentru ca “dragostea ei” ii va frange inima odata si odata, lasand-o balta. Sfat: dragoste cu capul, nu cu inima.

Nu cred ca exista un prototip al femeii perfecte, la fel cum nu cred ca nu exista o femeie perfecta, indiferent ca are buze de Jolie sau picioare Ciuhulescu. Femeile au fost dintotdeauna femei, insa azi, ele au uitat sa mai fie femei.